Câteva simulări simple, bazate pe modele matematice, arată cum se răspândește o epidemiei. S-au scris mai multe articole pe tema aceasta, inclusiv în edițiile online ale unor publicații de renume precum Washington Post sau New York Times, care au propus niște modele interactive.
Autoritățile spun că dacă oamenii respectă distanța socială, răspândirea epidemiei va fi încetinită. Și dacă oamenii se feresc unul de celălalt, dar merg totuși ocazional într-un loc aglomerat, precum un supermarket sau o școală?
Și ce s-ar întâmpla dacă am putea identifica și izola cazurile de boală? Dar ce s-ar petrece dacă câțiva oameni bolnavi „ne-ar scăpa” din această izolare, pentru că nu prezintă simptome și nu sunt testați?
Cum ar fi situația afectată de o interdicție de circulație între comunități separate (precum la Suceava)?
Și ce se întâmplă dacă oamenii evită contactul unii cu ceilalți o vreme, dar apoi se satură și nu mai respectă regulile?
Găsiți răspunsuri la aceste întrebări – și la multe altele – în filmulețul de mai jos în care sunt prezentate așa-numite modele „SIR” de simulare, în care populația este împărțită în trei categorii: cei sensibili la boală (S), cei care s-au infectat (I) și cei și s-au făcut bine sau au murit (R, „rezolvați”).
Pentru fiecare unitate de timp pe care o persoană sensibilă o petrece înăuntrul unei anumite „raze de infecție” a unui bolnav, va exista o probabilitate de a lua ea însăși boala. Iată ce se întâmplă: