Oficialii SUA au venit la Conferința de Securitate de la Munchen ce a avut loc în acest weekend cu un scop precis: coalizarea Vestului împotriva Chinei. Reactia aliaților europeni a fost: nu va grăbiți, este complicat, depindem de China la nivel comercial și mai avem si alte probleme. Iar marea problemă este că Vestul este scindat.
Vestul, o noțiune tot mai abstractă
Pentru motoarele UE (Franța și Germania) problema se numește SUA și opoziția Americii față de autonomia strategică visată la Berlin și Paris. Pentru Europa Centrală și de Est, problema se numește Rusia și apropierea Germaniei și Franței de Moscova. ”China, apoi Rusia”, a spus, la Munchen, șeful Pentagonului, Mark Esper. Adversarii Vestului au fost identificați, rămâne însă de indentificat ce este Vestul în acest moment.
Vestul, o noțiune tot mai abstractă, așa nu mai are sens să-i căutăm dușmanii
Atacul președintelui Germaniei la adresa SUA
Președintele german Frank-Walter Steinmeier a deschis ostilitățile la Munchen, declarând că SUA ”resping conceptul de comunitate internațională” și că Make America Great Again se face ”în dauna vecinilor și partenerilor”. Steinmeier a identificat punctul de inflexiune al evoluțiilor internaționale – anul 2014, atunci când Rusia a anexat Crimeea și a izbucnit războiul din estul Ucrainei. ”Marea schimbare este că s-a încheiat perioada jandarmului global american. Deciziile privind Orientul Mijlociu se iau la Astana și la Soci, în loc de Geneva și New York”, a spus în timpul conferinței ministrul german de Externe, Heiko Maas.
Steinmeier nu s-a limitat doar la acuzele la adresa Americii. El a susținut că lumea este martora unei noi competiții între marile puteri și că SUA, Rusia și China subminează ordinea mondială și încrederea între statele lumii.
Aroganța lui Mike Pompeo
Secretarul de Stat Mike Pompeo a luat cuvântul dupa Steinmeier și a incercat să-l contreze pe președintele Germaniei. ”Vestul câștigă. Nu vă lăsați păcăliți de cei care spun altceva”, a spus Pompeo. Dar ce anume câștigă Vestul, în condițiile în care SUA sunt implicate în multe conflicte, iar relațiile Americii cu aliații sunt cele mai tensionate începând de la refuzul vest-europeilor de a interveni alături de SUA în Irak, în 2003?
Discursului secretarului de Stat Mike Pompeo a arătat cât de scindat este Vestul. Pompeo a folosit de multe ori termenul ”suveranitate”, știind că pentru liderii francezi și germani ”suveranitate” se traduce prin opoziția SUA la proiectul european, la instituțiile UE. Iar Statele Unite au venit cu propunerea de a investi un miliard de euro in infrastructura statelor ce fac parte din așa-numita Inițiativă poloneză a celor Trei Mări. Această inițiativă nu este altceva decât reacția SUA la ”autonomie strategică” a Europei pe care și-o doresc Parisul si Berlinul. Este un format de cooperare între 12 state central si est-europene, în care este inclusă și Austria, prin care SUA dorește să reducă cooperarea germano-rusă și să pună presiune pe Germania, dar și pe statele acestui format, să achiziționeze gaze lichefiate americane. De altfel, investiția de un miliard de dolari anunțată de SUA este destinată infrastruicturii necesare pentru gazul lichefiat. Pentru succesul acestei scindări Est/Vest al UE, SUA au nevoie de acordul statelor central și est-europene, de aici și insistența lui Mike Pompeo pe ”suveranitate”.
Dincolo de cele de mai sus, discursul secretarului de Stat nu poatefi decât ipocrit. Pompeo a atins trei teme sensibile pentru europeni: sancțiunile americane impotriva companiilor care fac afaceri cu Iranul, opoziția SUA față de gazoductul Nord Stream 2 și opoziția SUA față de integrarea tehnologiilor chineze Huawei în infrastructura europeană 5G. ”Când așa-numiții moderați iranieni o fac pe-a victimele, amintiți-vă de asasinatele și campaniile lor de teroare împotriva civililor iranieni chiar aici, pe pământ european”, a spus Pompeo. ”Când Rusia spune că Nord Stream 2 este un proiect pur comercial, nu va lăsați păcăliți. Gândiți-vă la problemele cauzate în iernile din 2006, 2008, 2009 și 2015”, a spus Pompeo. ”Când Huawei vă bate la ușă și spune că nu veți avea decât de pierdut dacă nu cumpărați de la ei, nu-i credeți”, a spus Pompeo.
Și atunci ce trebuie să facă statele UE? Să cumpere inexistenta tehnologie 5G din SUA? Este o problemă pusa chiar de procurorul general american, dupa ce Marea Britanie a anunțat că va accepta tehnologie Huawei – SUA nu au o alternativă de oferit Europei. Ar trebui ca europenii să cumpere gazele naturale lichefiate americane din Texas și Louisiana, cu costul transportului, lichefierii și regazeificării adăugat? Ar trebui să renunțe la afacerile profitabile din Iran, la un acord nuclear încheiat în 2015, după ani lungi de negocieri?
”Pompeo ar vrea ca aliații să se comporte ca niște vasali și se așteaptă ca partenerii SUA să se supună ca și cum ar fi niște colonii. În spatele acestei retorici despre suveranitate se află dorința de a dicta termenii și de a-i forța pe alții să se supună administrației SUA. Țările care sunt tratate cu această aroganță pot citi printre rândurile discursului lui Pompeo. Acesta este «leadershipul» american de care au parte aliații, iar discursul lui Pompeo nu face decât să le amintească de ce urăsc acest «leadership»”, scrie American Conservative.
Emmanuel Macron se visează de Gaulle
Reacția la aceasta atitudine a SUA îi aparține lui Emmanuel Macron, prezent și el la Munchen. Președintele Frantei a reluat discursul rostit cu câteva zile inainte, la Ecole de Guerre din Paris: Macron își dorește o Europa cu un rol idependent, cu ”autonomie strategică” față de SUA, cu mai multa libertate de acțiune și o Europă plasată sub umbrela de securitate a Frantei, care, după Brexit, este singura țară UE membră permanenta a Consiliul de Securitate ONU și singura deținătoare a unui arsenal nuclear. Macron a spus ca valorile europene incep sa fie diferite de cele transatlantice si a subliniat cooperarea franco-germană pentru o Europă a Apărării care să fie complementară, dar distinctă de NATO. Și Macron vrea suveranitate, însă ”suveranitate europeană”.
Macron a mai declarat că este momentul ca Europa să aibă ”un dialog strategic cu Rusia”. Macron consideră că Rusia se apropie de China, din cauza că Europa nu ofera Moscovei o alternativă și continuă cu politica sancțiunilor. De aceea este nevoie de un ”dialog strategic” Rusia-UE. Și ministrul rus de Externe Serghei Lavrov este de aceeași părere. E timpul ”să renunțăm la cultivarea spectrului amenințării ruse”, a spus Lavrov la Munchen.
Va trebui să alegem cine ne dictează politica
Însă cum va reuși Europa lu Macron să ajungă la această ”autonomie strategică”, la ”suveranitatea europeană” și la apropierea de Rusia câtă vreme însuși proiectul UE este in impas? Economia germană începe să șchioapate, cu efecte în toate statele din hinterlandul economic german, succesoraea aleasă de Angela Merkele tocmai și-a anunțat demisia din fruntea partidului. Apoi, ce inseamnă ”suveranitate europeană”? Înseamnă oare ca președintele german să-și pună numele așa-zisa ”formulă Steinmeier” pentru regionalizarea Ucrainei si Germania să ”binecuviteze” guvernul pro-rus de la Chisinau și ”moldovenimsul”, iar România să salute asta în numele ”suveranității europene”? Ar trebui, pe mai departe si in numele ”suveranitatii europene” ca Germania sa faca mari afaceri cu China si Rusia, in timp ce mai micile state UE să aibă interdicție? Pentru a nu mai vorbi despre premierul Austriei care, tot la Munchen, a arătat că democrațiile liberale vestice se confruntă cu probleme, în timp ce alte modele au rezultate economice mai bune.
Emmanuel Macron nu are răspunsuri la aceste întrebări în afară de cel al Europei cu mai multe viteze sau de constrângerile financiare aplicate noilor membri UE pe notiv de corupție, ”valori”, stat de drept. Este aceeași lipsă de alternative ce conduce la dorința de a dicta termenii pe care o vedem și în relația dintre SUA și UE, iar la intersecția celor două discursuri, european si american, se află Europa Centrală și de Est. Dacă este să se desprinda o concluzie a Conferinței de la Munchen din 2020, alta decât incapacitatea Vestului de a-și regasi identitatea, este că ora marii alegeri strategice se apropie pentru statele central și est-europene.