În presă românească au apărut dezvaluiri privind adoptarea de catre guvernul din Ungaria, in cursul anului 2017, a unui așa-zis plan Kos Karoly, un document programatic prin care guvernanții de la Budapesta, în frunte cu premierul iliberal și revanșard Viktor Orban, își asumă explicit, pe termen mediu și lung, o amplă implicare socială, culturală și economică în 16 județe din Transilvania.

Ungaria marchează coș după Kos Karoly în Transilvania

Programul a fost pus in aplicare incepand din anul 2018 prin intermediul Fundatiei Pro Economica, condusa de o fruntasa a UDMR, Kozma Monika. Programului i s-a atribuit in mod emblematic numele initiatorului si promotorului „transilvanismului”, curent ideologic substitut care acrediteaza, in esenta, ideea unui specific transilvan, ardelean in raport cu statul roman, si vizeaza desuveranizarea Romaniei in cele 16 judete din Transilvania „trianonica”.

Este important de retinut ca, dupa dictatul de la Viena si anexarea de catre Ungaria fascista a judetelor romanesti din nord-estul Transilvaniei, ideologul Kos Karoly, care a manifestat sentimente antiromanesti si antisemite, a fost decorat de dictatorul Miklos Horthy cu cea mai inalta distinctie a statului ungar, Crucea Apararii Nationale. Programul Kos Karoly nu vizeaza intreaga populatie din cele 16 judete din Transilvania, ci doar pe cetatenii romani de etnie maghiara, concretizand „decizia guvernului ungar de a initia un program de revitalizare economica pentru cetatenii maghiari din Romania”.

Ungaria finanțează agricultura, cultura, sportul și presa maghiară din Ardeal

Guvernul de la Budapesta a alocat din 2018 pana in prezent zeci de miliarde de forinti pentru sustinerea dezvoltarii economice a comunitatilor maghiare din Transilvania, indeosebi pentru subventionarea fermierilor de nationalitate maghiara din zona. In septembrie 2020, ministrul maghiar de externe Peter Szijarto a anuntat ca guvernul Ungariei va extinde aproape in tot vestul Romaniei asa-numitul program de dezvoltare economica transilvaneana, care pana atunci se derulase doar in asa-zisul Tinut Secuiesc. In noiembrie 2020, ambasadorul României la Budapesta, Marius Lazurca, i-a transmis public vicepremierului ungar Zsolt Semjen ca programul guvernului din Ungaria privind subventionarea fermierilor maghiari din Transilvania nu a fost discutat cu guvernul Romaniei si ca acesta nu si-a dat acordul pentru implementarea acestor masuri. Cu o impertinenta vadita, isteroidul sef al diplomatiei ungare a anuntat in decembrie 2020, intr-o conferinta de presa organizata la Targu Mures, ca guvernul maghiar va continua programul economic prin care sustine companii din Transilvania, in mare parte detinute de cetateni de etnie maghiara, desi in cursul lunii mai din acelasi an declarase la Bucuresti ca programul nu va continua fara acordul Romaniei.

Ungaria marchează coș după Kos Karoly în Transilvania

Nici cultura nu a fost uitata, guvernul din Ungaria acordand la finele anului 2018, prin Fondul Bethleen Gabor, folosit pentru distribuirea sprijinului financiar catre ONG-urile din strainatate, suma de 12,68 milioane de euro pentru deschiderea de centre culturale in doua mari orase transilvane, Oradea si Cluj Napoca, considerate candva fortarete ale culturii maghiare. Pentru proiectul de la Oradea a fost alocata suma de 7,67 milioane de euro, din care a fost cumparat, de la urmasii fostului proprietar, Palatul Sonnenfeld de pe strada Moscovei. Pentru proiectul de la Cluj Napoca a fost alocata suma de 4,97 milioane de euro, din care a fost achizitionata o cladire de pe strada Samuel Brassai, in care a functionat in perioada interbelica Institutul pentru Literatura si Tipografie Minerva, iar dupa 1948 a functionat Tipografia de Stat Ardealul din capitala simbolica a Transilvaniei. Aceasta cladire a fost cumparata de la un ONG dubios, denumit Asociatia Culturala Minerva si constituit de ziaristii de la cotidianul local de limba maghiara Szabadszag din Cluj, care s-a declarat succesorul fostului Institut pentru Literatura si Tipografie Minerva. Ambele imobile au fost cumparate prin Fundatia pentru Scoala, un ONG de casa al UDMR condus de Nagy Zoltan Levente, seful de cabinet al presedintelui Kelemen Hunor. Centrele culturale din Oradea si Cluj Napoca vor purta denumirea de „Casa Maghiara” si in fiecare din acestea vor functiona o sala de spectacole, destinata indeosebi trupelor de teatru de limba maghiara, o biblioteca, sali de cursuri, sali de expozitii si birouri ale asociatiilor pedagogice si culturale. Ambele cladiri sunt situate in zona ultracentrala a oraselor Cluj Napoca si Oradea.

Cabinetul condus Viktor Orban a alocat sume substantiale si pentru dezvoltarea sportului in judetele cu populatie preponderent maghiara, Harghita si Covasna, finantand, prin Asociatia Maghiara de Fotbal si prin Fondul Bethleen Gabor, Academia de Fotbal si clubul de fotbal FK Csikszereda din Miercurea Ciuc, cu 11,5 milioane de euro, si clubul de fotbal Sepsi OSK Sfantu Gheorghe, cu 6,2 milioane de euro. In fotbalul din Secuime s-a implicat puternic cel mai mare milionar actual din Ungaria, Meszaros Lorinc, consatean si prieten din copilarie cu premierul Viktor Orban, care si-a inceput cariera in politica si in afaceri ca primar in localitatea lor natala, Felcsut. La inceputul acestei luni, Budapesta a anuntat ca va infiinta si va finanta, dupa reteta Sepsi si Csiksereda, un club de fotbal si la Targu Mures, orasul in care traieste cea mai mare comunitate maghiara din Romania (peste 70.000 de persoane). In localitatea de bastina a presedintelui UDMR, Kelemen Hunor, comuna Carta din judetul Harghita, care are in jur de 1.000 de locuitori, a fost construit un stadion modern de hochei, in care a fost investita suma de 3 milioane de euro, iar acum guvernul ungar intentioneaza sa infiinteze aici o academie de hochei.

Guvernul Fidesz a investit masiv in ultimii ani si in presa de limba maghiara din Transilvania, pe care a preluat-o aproape in totalitate. Banii au fost alocati tot prin Fondul Bethlen Gabor, iar platile au fost efectuate printr-un ONG obscur denumit Asociatia pentru Spatiul Media Transilvan, inregistrata in localitatea Salard din judetul Bihor, care a depus un proiect in acest sens la Ministerul Resurselor Umane din Ungaria. In decembrie 2017, guvernul ungar a decis finantarea acestei asociatii cu suma de 4,5 milioane de euro, iar in martie 2019 i-a mai alocat in acelasi scop suma de 6 milioane de euro. Cu acesti bani au fost cumparate deja principalele publicatii de limba maghiara din Transilvania.

Ungaria marchează coș după Kos Karoly în Transilvania

Românii pierd centrele marilor orașe transilvane
Aceasta implicare activa si masiva a Ungariei in Transilvania vine dupa ce in ultimele doua decenii, aproape toate clădirile din centrul oraşelor ardelene au fost revendicate de bisericile traditionale maghiare (Romano-Catolica, Reformata, Evanghelica, Unitariana), indeosebi de Statusul Romano-Catolic, reprezentat de Arhiescopia Romano-Catolica de Alba Iulia, sau de urmasii marilor grofi unguri. Numai Statusul Romano-Catolic a revendicat si a obtinut retrocedarea a peste 2.000 de cladiri: scoli, licee, clădiri de universităţi, gradinite, spitale, muzee, biblioteci, librării, sedii de bănci, locuinte, estimate la miliarde de lei. În multe cazuri, Statusul Romano-Catolic s-a folosit de faptul că, după 1945, când a donat statului român unele clădiri, acesta nu şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, donaţia fiind astfel nula, iar în alte cazuri retrocedarea s-a facut pe baza unor acte extrem de discutabile, chiar false. Pe de-o parte, Statusul Romano Catolic, Biserica Romano-Catolică şi o serie de reprezentanţi ai UDMR au susţinut cu tărie că centrul marilor oraşe din Ardeal a aparţinut Bisericii Romano-Catolice. Pe de altă parte, o serie de istorici si politicieni romani au devoalat că dreptul de proprietate al Statusului Romano-Catolic si al Bisericii Romano-Catolice este un fals grosolan, intrucat Statusul Romano-Catolic a fost administrator nu proprietar, şi acuză guvernările din ultimele doua decenii de complicitate prin diverse tertipuri politice si juridice, ba chiar de retrocedarea Ardealului

Potrivit unor reputati istorici romani, prin aceste aşa-zise retrocedări se revine practic la vechile Constituţii medievale (colecţii de legi ale Dietei Transilvaniei), prin care românii sunt scoşi din centrele oraşelor, întocmai ca pe vremea iobăgiei, cand aveau statut de tolerati. Vechile clădiri publice ale Transilvaniei istorice, la ridicarea, susţinerea şi dezvoltarea cărora au contribuit decisiv şi românii transilvăneni, care au fost majoritari, sunt purificate acum de români, ele fiind date unor instituţii de cult maghiare, deşi acestea nu le-au deţinut niciodată în proprietate. Adevarul istoric este ca, dupa anexarea Transilvaniei de catre Imperiul Habsburgic, impărăteasa Maria Tereza, a instituit trei mari fonduri publice (similare unor fundaţii de azi) administrate de stat în vederea susţinerii bisericilor, şcolilor şi studenţilor: Fondul de Religie, Fondul de Studii şi Fondul de Burse. Apoi, în anul 1866, Statusul Romano-Catolic ardelean a solicitat împăratului de la Viena să i se dea în administrare aceste fonduri, aşadar nu în proprietate. Împăratul Franz Iosif a aprobat aceasta solicitare, transferându-le din administrarea statului austriac în administrarea Statusului. După instaurarea dualismului austro-ungar (1867), uriaşele averi au fost deturnate, treptat, de Statusul Romano-Catolic, exclusiv spre Biserica Romano-Catolică. Statusul era o organizaţie formată din clerici şi civili catolici maghiari, care se considerau urmaşii unei caste privilegiate din Evul Mediu.

Marele fals a avut loc spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când maghiarii au făcut o serie de corecturi: în primul rând au „umblat” la cartea funciară a imobilelor, trecându-le pe acestea din administrarea în proprietatea lor, iar apoi la fondurile tereziene unde au introdus o acoladă scriind, la fiecare fond, „al Statusului Romano-Catolic ardelean”. Marele carturar Onisifor Ghibu a demonstrat si a publicat o copie a acestui fals în perioada interbelică. În 1931, pentru a răspunde pretenţiilor Bisericii Romano-Catolice de a fi moştenitoarea Statusului, s-a format o comisie interministerială condusă de Onisifor Ghibu, din care au facut parte istorici si juristi eminenti ca Istrate Micescu, Victor Onisor sau Vasile Borza. Aceasta comisie a transat problema proprietăţii din Transilvania atât juridic cât şi istoric, iar statul român nu a recunoscut proprietatea acestor bunuri în favoarea Statusului Romano-Catolic. Pentru a răspunde la aceeaşi întrebare, în perioada 1946-1948 a fost infiintata si a funcţionat o altă comisie condusă tot de Onisifor Ghibu, care a concluzionat, de asemenea, că statul român este proprietarul de drept. Istoricii si juristii romani au stabilit ca, in a doua parte a secolului al XVIII-lea, în timpul domniei imparatesei Maria Tereza, odată cu desfiinţarea Ordinului iezuit, bunurile Statusului Romano-Catolic, înfiinţat în secolul al XVI-lea, au intrat în proprietatea statului habsburgic. In 1867, odată cu crearea dualismului austro-ungar, aceleaşi bunuri au intrat în proprietatea statului maghiar. Conform articolului 4 al Tratatului de la Trianon din 1920, toate proprietăţile statului maghiar din Transilvania au trecut in proprietatea statului român.

Ungaria a Recuperat prin cumpărare a clădirilor simbol Pannonia

Este de semnalat si ca, in ultimii ani, organizatii ale minoritatii maghiare din Transilvania, finantate de guvernul de la Budapesta, sau oameni de afaceri din Ungaria, apropiati de partidul de guvernamant si de premierul Viktor Orban, au reusit sa cumpere cladiri simbol situate in centrul unor mari orase ardelene, dupa incercari nereusite de acaparare a lor prin retrocedare. Un astfel de exemplu este cunoscutul hotel Melody din centrul Clujului, care este cladire monument istoric din categoria A1. Hotelul este amplasat la circa 30 de metri de Consulatul Ungariei si a fost construit in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand a fost denumit Pannonia. Dupa 1989, hotelul Melody a ajuns in proprietatea omului de afaceri clujean Marius Trif, cunoscut ca vicepresedinte si sponsor important al Societatii Cultural-Patriotice Avram Iancu. Hotelul a fost revendicat in anii 90 de Biserica Romano-Catolica Maghiara, dar, dupa aproape un deceniu de procese, Marius Trif a ramas proprietar, avand castig de cauza in toate cele trei instante (Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj si Inalta Curte de Casatie si Justitie), reclamanta neputand face dovada proprietatii asupra acestui imobil. Hotelul Melody a fost in ultimul deceniu singurul imobil important cu proprietar roman din Piata Unirii, respectiv din jurul Catedralei Romano-Catolice Sfantul Mihail si a grupului statuar al regelui Matei Corvin. Omul de afaceri Marius Trif a decedat cu cativa ani in urma, iar in vara anului 2020 urmasii sai au vandut hotelul Fundatiei Sapientia, care patroneaza universitatea de limba maghiara cu acelasi nume, al carei presedinte de onoare este fostul episcop reformat si europarlamentar Laszlo Tokes. Pretul de vanzare a fost de 6 milioane de euro, care au fost alocati Fundatiei Sapientia, prin Fondul Bethleen Gabor, de guvernul de la Budapesta. Reprezentantii Fundatiei Sapientia au anuntat ca aceasta cladire nu va mai avea destinatie de hotel si ca in aceasta va isi va desfasura activitatea Centrul Traditiilor Transilvane din cadrul Universitatii Sapientia. Anterior acestei vanzari, Ministerul Culturii, Primaria Municipiului Cluj Napoca si Consiliul Judetean Cluj nu si-au exercitat dreptul de preemtiune asupra cumpararii imobilului.

Un alt exemplu este hotelul Dacia din centrul municipiului Satu Mare, o alta cladire simbol cu statut de monument istoric din categoria A1, care este amplasata in Piata Libertatii, la circa 50 de metri de Catedrala Romano-Catolica Inaltarea Domnului. In cladire este incorporata si Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare. Hotelul a fost construit in stilul new secession, la inceputul secolului XX, cand a primit denumirea Pannonia. Proiectul hotelului a castigat marele premiu la Expozitia Universala de la Paris din 1901. Hotelul a fost nationalizat de statul roman in 1948, cand a fost denumit Dacia, dar in timpul regimului comunist a ramas inscris in cartea funciara sub vechea denumire Pannonia. In 1995 a fost privatizat, in mod dubios, prin metoda MEBO, devenind proprietatea unei societati comerciale constituite de angajatii hotelului, SC Dacia SA. Dupa 12 ani, pachetul majoritar de actiuni, respectiv 50,5%, a fost cumparat cu suma de 1,7 milioane de euro de omul de afaceri Vasile Tantas din Negresti Oas, care a demarat un proiect de transformare in hotel de 5 stele, dar in scurt timp proiectul s-a impotmolit si cladirea a ramas in paragina aproape un deceniu. In cursul anului 2018, hotelul Dacia a fost cumparat de la proprietari, cu suma de 4 milioane de euro, de o firma a milionarului maghiar Tamas Leisztinger (Manevi ZRT Budapesta), un apropiat al premierului Viktor Orban, care vrea sa-l reabiliteze si sa-i redea vechea denumire Pannonia. Nici in acest caz nu si-au exercitat dreptul de preemtiune Ministerul Culturii, Primaria Municipiului Satu Mare si Consiliul Judetean Satu Mare.

Cu o asemenea pasivitate sau indolenta din partea autoritatilor centrale si locale ca in cazul hotelurilor Melody din Cluj Napoca si Dacia din Satu Mare, la ultimul vorbindu-se si de o complicitate a autoritatilor locale controlate de UDMR, nu este de mirare ca romanii pierd cladiri simbol si centrele marilor orase din Transilvania. Asa se intampla cand ne furam, ne vindem sau ne pierdem singuri caciula.