„Serviciul de Combatere a Corupției în Justiției” din DNA, înființat în ianuarie 2014, de fostul procuror șef Laura Codruța Kovesi a deschis 2602 dosare penale pentru 2807 magistrați cu 5935 de măsuri de supraveghere tehnică.
În urma verificărilor Inspecției Judidice la DNA, a rezultat că nu doar Serviciul ănființat de Codruța Kovesi a investigat magistrați, ci și Secţia I din DNA, Secţia II-a din DNA, Serviciul Militar din Directia Nationala Anticoruptie şi toate cele 14 Servicii Teritoriale din DNA, informează presacurata.ro.
În luna octombrie CSM a adoptat raportul Inspecției Judiciare care arată că într-o perioadă de patru ani și șapte luni DNA a deschis 2902 dosare pe magistrați, 1459 de dosare penale pe 845 de procurori și 1443 de dosare penale pe 1962 de judecători(aproape jumătate din totalul judecătorilor din România). Totodată, DNA a cerut 5935 de măsuri de supraveghere.
Conform sursei citate, raportul Inspecției Judiciare a mai constatat:
S-a stabilit și existența unor situații, în care cauze finalizate prin soluții de netrimitere în judecată au fost soluționate după perioade mari de timp de la data înregistrării sesizării la Directia Nationala Anticoruptie (secții/servicii teritoriale) fără a fi identificate cauze obiective care să justifice aceste întârzieri.
S-au întâlnit situații în care ofițerii de poliție judiciară au efectuat activități, fără ca procurorii de caz să dispună delegarea acestora sau în care inspectorii antifraudă au efectuat în realitate constatări tehnico-științifice, indiferent de cum le-au denumit, în absența actului procedural de dispoziție (ordonanța procurorului).
S-a constatat existența unor ordonanțe de delegare „în alb”, adică fără menționarea activităților concrete delegate organelor de urmărire penală, ci precizarea generală și neaplicată a oricăror tipuri de activități, deși la momentul dispunerii delegării și al stadiului anchetei, activitățile indicate nu puteau fi efectuate (de ex. delegarea activităților de punere în executare a unui mandat de supraveghere tehnică sau a unui sechestru asigurător, care nu existau) – „audierea martorilor, persoanelor vătămate, ridicarea/preluarea unor documente, analizarea documentelor, informațiilor rezultate în urma efectuării unor percheziții (domiciliare și informatice), analizarea documentelor obținute de la diverse instituții (inclusiv unități bancare), punerea în aplicare a metodelor speciale de supraveghere și măsurilor asigurătorii, întocmirea proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor, comunicărilor telefonice și discuțiilor ambientale, efectuarea oricăror acte procesuale sau procedurale în cauză, a căror necesitate rezultă din ansamblul materialului probator, precum și orice alte activități, ce prezintă interes pentru cauză.”