Știți care este esența laudelor adresate unui prost sau unei mediocre? Tupeul și lipsa de caracter. Trăsăturile acestea au marcat mai toate campaniile de comunicare ale partidelor politice, inclusive ale PDL. Și se prelungesc acum și în PNL. Tupeu mare, cultură puțină, slugărnicie la refuz. Vă mai aduceți aminte campaniile făcute Elenei Băsescu sau Elenei Udrea? Cum veneau primarii din provincie și spuneau că dorm cu fotografia uneia sub pernă? Cum ieșea Teodor Baconschi la rampă să o giugiulească politic și feminin pe Coana Joițca?
Tupeu mare, cultură puțină: Preamărirea lui Cîțului cel mic
Tupeu mare, cultură puțină ”Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturi monumentale ca să nu cad sub farmecul tău. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti şi nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare”.
Urmează elogiul lui Ioan Oltean:
„Soarele răsare de mult timp pentru întreaga Românie de la Bucureşti. A fost un timp când a răsărit şi pentru PDL tot de la Bucureşti. E timpul să răsară din nou. Sunt sigur că prin alegerea noului preşedinte organizaţia va redeveni soarele PDL”.
Nici Cristian Boureanu (mare valoare morală la liberali!) nu putea să rateze ocazia să-și arate caracterul și slugărnicia:
„Este pentru prima oară când organizaţia PDL Bucureşti este condusă de o femeie. Elena Udrea este motorul unei generaţii şi reprezintă femeile curajoase care muncesc şi care sunt chemate să dea ora exactă în politica românească”.
Tupeu mare, cultură puțină: Preamărirea lui Cîțului cel mic
Raluca Ţurcan, cea care a încercat să pară deșteaptă în fiecare demers pupincurist, a exersat și pe ascensiunea Elenei Udrea:
„Mă bucur să fiu astăzi alături de colegii mei, dar în special alături de Elena, care şi-a asumat o misiune grea. Are forţa, are energie, are curaj şi, uitându-mă la ea, nu mă pot abţine şi trebuie să spun că poate fi un veritabil Kill Bill al politicii româneşti”.
Nu cumva ați uitat județele pavoazate cu panourile Elenei Băsescu țuguindu-și botoxatele să pronunțe și ea două vorbe în limba română? Campionii lingușelilor din PDL pe seama favoritelor prezidențiale au ridicat pupincurismul la cote necunoscute în comunism. Elenei Udrea i s-a spus că ”are sînge în păsărică”, ceea ce trebuie să recunoaștem că este un semn de blocaj al minții și de apogeu al vulgarității. Și în bîrfă, și în politică!
Lumea se dumirește. Pînă la urmă oameii înțeleg și judecă. Cu timpul, triumfă un adevăr și se conturează o dreptate. Prostiile spuse din interes nu rezistă prea mult. Toți cei de mai sus, cu excepția Ralucăi Turcan, au dispărut din politică. Pur și simplu au fost șterși. Nu mai reprezintă nimic.
În cazul altora dispariția este mai lentă. Ridicolul iese mai greu la suprafață.
Muc cel Mare de la Cluj s-a lansat în apărarea țării ca o formă dragoste pentru fetele sale. De fapt, cu fetele la defilare, Muc îi face propagandă lui Vasilică Cîțu. S-a dus în Maramureș să cînte două cîțisme pentru candidatul care îi reprezintă interesele și îi consolidează ”parteneriatul”:
„Pot să vă spun că am un motiv particular şi egoist. N-o să vă gândiţi la care, şi o să spuneţi metroul, cum spun cei de la PSD. (…) Deci, nu pentru acel motiv îl susţin pe domnul Cîţu, ca să fiu foarte bine înţeles. Pentru un motiv particular, egoist, care ţine de familia mea, de fetele mele. Eu vreau ca ele să trăiască în România. Se apropie de sfârşitul ciclului universitar şi îmi doresc ca viitorul lor să fie aici, în ţara asta. Ori, ştim că sunt patru milioane de români în afara României. Cum îi aducem pe cei care au plecat de acasă? Cum îi împiedecăm pe cei care astăzi stau cu un picior să treacă graniţa, pentru a munci în UE? Asta nu se poate face decât printr-o politică liberală. Nu se poate face decât printr-o orientare care să pună accent pe producere de prosperitate, de bogăţii, ca să ai după aceea ce să împarţi, să aduci calitatea vieţii, să aduci locuri de muncă, să aduci sănătate, educaţie mai bună. Cine poate face acest lucru? Partidul care este astăzi la guvernare cel mai important”.
Emil Boc a început să fredoneze politică pe cozile patriotice și sentimentale. A cîntat pe coarda prezidențială, fiind un soi de preș la Traian Băsescu. A cîntat și la Nicolae Ceaușescu, și la Ion Țiriac, și la amatorii de sport, făcînd pe șeful galeriei pentru echipa de tenis a României. Cîntă și la Untold și, dacă este nevoie, cîntă și la Orban. La oricare! Și pentru că are pretenții intelectuale, mai schimbă placa și stilul.
Fosta secretară a lui Theodor Stolojan a sărit și ea la promovarea lui Cîțu cu o declarație la Botoșani:
„De fiecare dată, în momentele cruciale de reformă pe care PNL le-a avut sau pe care le-a marcat, am fost într-un parteneriat cu preşedintele Klaus Iohannis şi, da, suntem în continuare într-un parteneriat cu preşedintele Klaus Iohannis, aşa cum avem un parteneriat destul de strâns şi puternic cu Uniunea Europeană, cu Comisia Europeană, parteneriat în urma căruia vom beneficia de nişte resurse de finanţare unice în România ultimilor 30 de ani”.
Ați înțeles ce înseamnă un ”parteneriat”? Ce stă la baza presupusei inteligențe a lui Vasilică Cîțu? De ce asistăm la atîta revărsare de dragoste, de admirație și de ce această susținere pe toate planurile și prin toate județele? Cu un așa parteneriat, și tupeul și caracterul se exprimă mai ușor și mai sincer
Edtorial de: Cornel Nistorescu