Trump nu și-a recunoscut infrangerea în fața lui Biden
Featured, International

Trump nu și-a recunoscut infrangerea în fața lui Biden

Donald Trump refuză în continuare să recunoască înfrângerea în alegeri în faţa lui Joe Biden şi ar intenţiona să organizeze un eveniment electoral pentru cursa prezidenţială din 2024 în ziua inaugurării noului preşedinte al SUA, informează Business Insider, într-un material amplu. Biden a spus că Trump ar trebui să participe la inaugurarea sa pentru a demonstra că există un transfer paşnic de putere, dar a precizat că, pentru el personal, prezenţa predecesorului său în acea zi „nu are niciun fel de consecinţe”. Cei doi nu sunt singurii preşedinţi americani care s-au contrat de-a lungul timpului. Iată mai jos alte nouă cazuri în istorie, de la Thomas Jefferson şi John Adams până la Jimmy Carter şi Ronald Reagan.

Relaţia între John Adams şi Thomas Jefferson s-a deteriorat din cauza luptei pentru putere ca urmare a preşedinţiei lui George Washington

Părinţii fondatori John Adams şi Thomas Jefferson au avut o prietenie tumultoasă presărată de conflicte până la moartea celor doi, la diferenţă de doar patru ore unul de celălalt, pe 4 iulie 1826, potrivit CNN.

Prietenia lor a fost pusă prima oară la încercare, atunci când primul preşedinte al SUA George Washigton a decis să nu ţintească un al treilea mandat, iar cei doi au intrat în competiţia prezidenţială, unul împotriva celuilalt.

Adams a câştigat acele alegeri, însă lucrurile au luat o întorsătură negativă între cei doi atunci când Jefferson l-a concurat din nou, patru ani mai târziu.

Susţinătorii lui Jefferson l-au numit pe Adams „un personaj hermafrodit hidos”, în timp ce susţinătorii lui Adams l-au catalogat pe Jefferson drept „un individ rău intenţionat, de joasă speţă”.

Adams a fost atât de înfuriat că a pierdut în faţa lui Jefferson, încât a părăsit mai devreme oraşul şi a sărit peste evenimentul de inaugurare al lui Jefferson.

Cu toate acestea, cei doi s-au împăcat într-o oarecare măsură un deceniu mai târziu, când au început să îşi trimită din nou scrisori.

John Quincy Adams şi Andrew Jackson s-au luptat într-una dintre cele mai aprinse bătălii electorale în 1828

Istoricii consideră că. în 1828. competiţia prezidenţială a fost una dintre cele mai murdare din istoria SUA, relatează CNN. Motivele se găsesc în alegerile anterioare, din 1824, care s-au disputat tot între John Quincy Adams şi Andrew Jackson.

Adams a câştigat şi mulţi au avut impresia că lui Jackson i-a fost furată victoria în alegeri din cauza unei înţelegeri pe care Adams le-a făcut cu un alt competitor, Henry Clay, pe care ulterior l-a numit secretar de stat.

Totodată, Adams şi Jackson erau doi bărbaţi extrem de diferiţi. Adams era fiul celui de-al doilea preşedinte al naţiunii, provenea dintr-o familie bună din New England, avea studiile făcute la Harvard şi îşi petrecuse mare parte din viaţa sa în străinătate.

În schimb, Jacskon a avut o viaţa dificilă în copilărie, perioada în care a fost răpit şi bătut de soldaţi britanici, a rămas orfan şi în mare parte a trebuit să se descurce singur în Carolina de Sud.

În timpul alegerilor din 1828, Adams a fost numit „peşte”, în timp ce nevasta lui Jackson a fost etichetată ca fiind „prostituată”.

Conform The Atlantic, când Jackson în cele din urmă a câştigat, susţinătorii acestuia au luat cu asalt Casa Albă şi Adams a trebuit să evadeze în secret.

Andrew Johnson a refuzat să participe la inaugurarea succesorului său Ulysses S. Grant

Chiar dacă în tinereţe eroul Războiului Civil Ulysses S. Grant era membru în partidul Democrat al lui Andrew Johnson, acesta a schimbat taberele după ce Johnson a devenit preşedinte, ca urmare a asasinării lui Abraham Lincoln.

Grant şi Johnson se displăceau atât de mult, încât Grant a refuzat să meargă în aceeaşi trăsură cu Johson la inaugurarea acestuia ca preşedinte, deşi aşa era obiceiul în acele vremuri, potrivit The Atlantic.

Drept urmare, Johson a refuzat să participe la ceremonie şi a rămas la Casa Albă.

Herbert Hoover şi Franklin D. Roosevelt şi-au schimbat „înţepături” în timpul alegerilor din 1932

Scrutinul din 1932 a fost o luptă tensionată între preşedintele republican Herbert Hoover şi contracandidatul său democrat Franklin D. Roosevelt, timp în care cei doi s-au certat cu privire la cele mai bune soluţii pentru a ridica nivelul de trai, după Marea Depresiune.

În timpul campaniei, cei doi bărbaţi au lansat atacuri personale unul la adresa celuilalt. Hoover l-a numit pe Roosevelt „un cameleon de stofă ecosez” şi Roosevelt l-a numit pe Hoover „un cocoş castrat şi gras”, potrivit The Atlantic.

McCarthy-ianismul i-a transformat pe Harry S. Truman şi Dwight D. Eisenhower din aliaţi în duşmani

Şeful de stat Harry S. Truman şi generalul Dwight D. Eisenhower aveau o relaţie prietenoasă până când cel din urmă s-a decis să candideze pentru Preşedinţia SUA în 1952.

Truman, care îl susţinea pe candidatul democrat în alegeri, Adlai Stevenson, a început să îl critice pe Eisenhower, care candida din partea republicanilor.

Printre croşeele pe care le-a aruncat spre Eisenhower s-a numărat şi acuzaţia că nu l-a protejat pe generalul George Marshall de atacurile senatorului Joseph McCarthy, potrivit unui arhivar de la Muzeul Prezidenţial Truman.

Acuzaţiile de trădare ale lui McCarthy împotriva lui Marshall l-au pus în dificultate pe Eisenhower, de vreme ce McCarthy era republican şi Marshall era unul din mentorii săi.

Iniţial, Eisenhower a plănuit să îl condamne pe McCarthy şi să îl susţină public pe Marshall, în discursul său de campanie în Wisconsin, statul din care provenea McCarthy, însă în cele din urmă s-a răzgândit, potrivit PBS.

Totuşi, nu i-a plăcut să fie criticat pentru acest lucru.

„Eisenhower, un debutant în politica prezidenţială, a luat personal atacul de campanie al lui Truman şi a fost ani de zile ranchiunos din cauza aceasta”, a scris Samuel W. Rushay, arhivarul de la Muzeul Prezidenţial Truman.

John F. Kennedy a avut o relaţie stânjenitoare cu vicepreşedintele şi succesorul său Lyndon B. Johnson

Chiar dacă Lyndon B. Johnson era vicepreşedintele lui John F. Kennedy, cei doi nu erau chiar prieteni.

În primul rând, Johnson nu era de acord cu numirea de către Kennedy a fratelui său Bobby în funcţia de procuror general. Johnson l-a numit pe Bobby Kennedy un „pungaş arogant”, potrivit Politico.

De fapt, atunci când a devenit preşedinte după asasinarea lui Kennedy în 1963, Johnson a semnat o lege anti-nepotism pentru a se asigura că astfel de situaţii nu se vor mai repeta.

Lui Jonhson nu i-a plăcut nici puterea limitată pe care o avea în administraţia Kennedy. Ulterior, într-un interviu, Johnson a povestit că întâlnirile private cu preşedintele erau extrem de stingheritoare.

„De fiecare data când eram în prezenţa lui John Kennedy mă simţeam ca un corb care plana peste umărul său”, a spus Johnson, conform The New York Times.

Richard Nixon şi-a făcut un duşman din Johnson, atunci când a subminat discuţiile pentru pace în Vietnam

Preşedintele Lyndon B. Johnson s-a înfuriat pe Richard Nixon după ce a descoperit dovezi potrivit cărora candidatul republican la prezidenţiale încerca să saboteze discuţiile de pace legate de războiul din Vietnam.

De-a lungul anilor, a ieşit la iveală că Nixon a avut un reprezentant care i-a convins pe vietnamezii de sud să renunţe la discuţiile pentru pace, cu promisiunea că vor obţine o înţelegere mult mai bună sub administraţia Nixon.

Nixon se temea că dacă s-ar fi ajuns la o înţelegere pentru pace în timpul lui Johnson, atunci vicepreşedintele Hubert Humphrey ar fi câştigat alegerile.

În înregistrări audio care ulterior au fost declasificate, Jonhson a spus că Nixon era vinovat de trădare şi avea „mâinile murdare de sânge”.

Alegerea lui Ronald Reagan l-a făcut pe Jimmy Carter un preşedinte cu un singur mandat, iar tranziţia nu a fost nici pe departe una prietenoasă

Perioada la conducerea Statelor Unite a preşedintelui democrat Jimmy Carter a fost scurtată atunci când candidatul republican Ronald Reagan l-a bătut în alegeri în 1980, făcându-l pe Carter un preşedinte cu un singur mandat.

Tranziţia de la o administraţie la alta nu a fost una fericită.

Potrivit The New York Times, la o întâlnire de la Casa Albă despre tranziţie, Carter s-a supărat pe Reagan pentru că nu a acordat suficientă atenţie şi nu şi-a luat notiţe.

Se spune că Nancy Reagan a cerut ca familia Carter să se mute în Blair House – casa prezidenţială pentru oaspeţi – cu câteva săptămâni înainte de ziua inaugurală, astfel încât familia Reagan să poată redecorara din timp Casa Alba.

Blair House este locul în care de obicei stau preşedinţii care urmează să depună jurământul, cu o noapte înaintea inaugurării.

Preşedintele Donald Trump îl critica şi insulta pe preşedintele Barack Obama decât acesta era o persoană private, şi Obama l-a criticat pe Trump în campania din 2020

Ostilitatea dintre preşedintele Donald Trump şi predecesorul său Barack Obama a fost evidentă de-a lungul anilor. Trump l-a criticat şi insultat pe Obama de când acesta era un simplu cetăţean şi a căutat să răstoarne multe dintre politicile implementate de Obama în perioada când a fost preşedinte.

Obama s-a abţinut în a-l critica deschis pe succesorul său până în campania electorală din 2020, când a dat de pământ cu răspunsul administraţiei Trump la COVID-19 şi a numit „răutăcioasă” abordarea de guvernare a lui Trump. El şi-a bătut joc de Trump şi a spus că acesta „este gelos de acoperirea media pe care o are COVID”.

După ce Trump a pierdut alegerile, Obama a glumit asupra faptului că Trump va trebui să fie scos cu forţa din Casa Albă de către puşcaşii marini, de vreme ce tot refuză să accepte înfrângerea.

 

blank