Portavionul USS George Washington, una dintre principalele nave de război americane, părăsește Pacificul de Vest și lasă descoperită zona amenințată de China.
Războiul preşedintelui Donald Trump împotriva Iranului pune la grea încercare capacităţile portavioanelor americane şi lasă Pacificul de Vest fără una dintre principalele nave de război americane, în contextul în care China dă tot mai multe semne de agresiune.
Portavionul USS George Washington părăseşte Pacificul şi este de aşteptat să înlocuiască USS Abraham Lincoln în Orientul Mijlociu, pe fondul îngrijorărilor crescânde legate de sănătatea mintală a echipajului şi de problemele de aprovizionare de la bordul portavionului aflat de mult timp în misiune, scrie Associated Press (AP), reamintind că perioada de misiune a navei Lincoln a fost prelungită faţă de data iniţială de întoarcere – luna mai – pentru a sprijini operaţiunile împotriva Iranului, informează News.ro.
Trump lasă descoperit Pacificul de Vest. Portavionul USS George Washington, mutat spre Iran? Ce spun analiștii
Lipsa unui portavion american în Pacific ar putea fi de scurtă durată, dacă marina militară americană va desfăşura un altul în următoarele câteva luni.
Totuşi, situaţia arată cum operaţiunile cu Iranul – fără termen limită – îi epuizează pe unii marinari americani, spun analiştii, în timp ce administraţia Trump se retrage şi mai mult din regiunea Asia-Pacific şi se concentrează asupra emisferei vestice.
„Administraţia afirmă că Pacificul ar trebui să fie cea mai importantă regiune după emisfera vestică”, a declarat Greg Poling, directorul Programului pentru Asia de Sud-Est al Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale. În schimb, SUA „fac exact opusul” obiectivului pe care l-au exprimat anterior, acela de a se retrage din Orientul Mijlociu, arată analistul.
Aliaţii americani din Pacific sunt neliniştiţi din cauza imprevizibilităţii administraţiei republicane, susţine Poling, în timp ce Beijingul „este destul de mulţumit de distragerea atenţiei SUA şi de frustrarea aliaţilor şi partenerilor americani”.
Cale liberă pentru China?
Beijingul consideră prezenţa militară americană în regiune o ameninţare la adresa ascensiunii Chinei şi un obstacol în calea ambiţiei sale de a pune stăpânire pe Taiwan, insula autonomă pe care o revendică drept a sa. Însă Statele Unite au susţinut că regiunea Pacificului este prea importantă din punct de vedere economic pentru a fi pierdută.
Nimeni nu se aşteaptă ca Beijingul să invadeze Taiwanul doar pentru că un portavion american a părăsit regiunea. Însă absenţa portavionului le oferă chinezilor o altă ocazie de a-şi demonstra puterea, arată Bryan Clark, un fost membru al marinei americane, care este analist în domeniul apărării la Institutul Hudson.
„Ei folosesc acest lucru ca parte a naraţiunii pentru a demonstra Filipinelor, Japoniei, Indoneziei şi altor ţări că SUA nu mai sunt puterea dominantă în Pacificul de Vest”, spune Clark. „Ei ar prefera pur şi simplu ca ţările din regiune să decidă că China este puterea mai mare, iar SUA nu mai sunt în măsură să le garanteze securitatea”, adaugă analistul.
China a desfăşurat în această săptămână exerciţii navale împreună cu Indonezia şi a dat recent semne de agresivitate faţă de Japonia şi Filipine, doi aliaţi cheie ai SUA care au, de asemenea, dispute teritoriale cu Beijingul.
China a desfăşurat în această lună exerciţii militare în apropierea bancului de nisip Scarborough din Marea Chinei de Sud. Atât China, cât şi Filipine revendică acest banc de nisip.
Luna trecută, un distrugător chinez cu rachete ghidate a desfăşurat un exerciţiu cu foc real în largul insulei Okinotori, cea mai sudică insulă a Japoniei.
Amiralul Frank Bradley, şeful Comandamentului Operaţiunilor Speciale al SUA, a încercat să-i asigure pe aliaţii regionali de angajamentul Washingtonului. Joi, el s-a aflat la Manila, unde le-a spus omologilor săi filipinezi că forţele de operaţiuni speciale ale SUA sunt pregătite să intensifice exerciţiile comune pentru a consolida alianţa dintre cele două ţări. De asemenea, se aşteaptă ca acesta să se deplaseze în Japonia.
Evan Sankey, analist politic la Institutul Cato, specializat în politica SUA faţă de China, a afirmat că portavioanele oferă o asigurare psihologică aliaţilor SUA. Absenţa portavioanelor din regiune, a spus el, „contribuie la senzaţia generală că SUA sunt distrase de evenimentele din Orientul Mijlociu”.
Trump s-a bazat în mare măsură pe portavioane pentru operaţiunile sale militare
Trump s-a bazat în mare măsură pe portavioane pentru a sprijini operaţiunile militare în timpul celui de-al doilea mandat al său.
De exemplu, nava USS Gerald R. Ford s-a întors acasă la mijlocul lunii mai, după o misiune de 11 luni – cea mai lungă de la Războiul din Vietnam încoace –, în timpul căreia a sprijinit lupta SUA împotriva Iranului şi capturarea liderului de atunci al Venezuelei, Nicolás Maduro.
Nava Ford a suferit un incendiu într-o spălătorie, care a forţat-o să se întoarcă în Marea Mediterană pentru reparaţii şi a lăsat sute de marinari fără locuri de dormit.
Între timp, nava Lincoln a petrecut o perioadă neîntreruptă record de peste 240 de zile pe mare. Legislatorii democraţi au solicitat anchete şi o mai mare transparenţă cu privire la condiţiile de la bordul navei.
Navele de război şi echipajele lor au o capacitate limitată de rezistenţă, avertizează Robert Farley, care predă securitate naţională şi diplomaţie la Universitatea din Kentucky şi scrie adesea despre portavioane.
„Oamenii nu se odihnesc suficient. Este epuizant din punct de vedere psihologic. Iar odihna şi relaxarea sunt esenţiale pentru menţinerea sănătăţii echipajului”, a spus Farley.
Clark, de la Institutul Hudson, a afirmat că presiunea asupra portavioanelor naţionale provine din lipsa de pregătire şi planificare pentru războiul cu Iranul.
„Dacă ne-am fi mobilizat pentru un astfel de conflict şi am fi anticipat că ar putea dura atât de mult, am fi putut face unele modificări în programul portavioanelor pentru a ne asigura că vor fi disponibile mai multe”, arată Clark.
El a precizat că Marina dispune de 11 portavioane şi, de obicei, desfăşoară două sau trei simultan. Dar ar putea desfăşura în curând patru dacă USS Theodore Roosevelt pleacă din San Diego spre Orientul Mijlociu, permiţând navei Washington să se întoarcă în Pacific.
Însă aceste nave de război uriaşe vor avea nevoie de întreţinere, ceea ce va provoca probabil un blocaj la singurele două şantiere navale ale ţării specializate în portavioane. „Vom ajunge să avem o datorie de întreţinere care va trebui achitată în următorii câţiva ani”, a spus Clark. „Probabil vom avea o prezenţă a portavioanelor mai redusă decât în anii precedenţi, deoarece acestea vor sta la coadă pentru a intra în şantierul naval”, avertizează el.
Portavioanele, depășite în războiul modern?
Michael Swaine, cercetător principal în cadrul Programului pentru Asia de Est al Institutului Quincy, pune sub semnul întrebării necesitatea viitoare a portavioanelor, pe măsură ce războiul se schimbă rapid.
Portavioanele pot fi ţinte mai uşor de atins cu drone şi rachete, în special de către un adversar precum China, explică Swaine, în timp ce navele mai mici şi submarinele pot fi la fel de eficiente în lovirea ţintelor ca şi avioanele de vânătoare care decolează de pe un portavion.
Oficiali de top ai Marinei şi-au exprimat dorinţa de a renunţa la dependenţa excesivă de portavioane. Amiralul Daryl Caudle, şeful operaţiunilor navale, a declarat pentru Associated Press în februarie că doreşte să îi convingă pe comandanţi să utilizeze nave mai mici şi mai noi, precum şi alte mijloace, în loc să recurgă în mod constant la portavioane uriaşe.