Lăsata Secului de brânză, sărbătorită duminică, 22 februarie, cu o zi înainte de intrarea în Postul Mare, reînvie tradiţiile populare păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului. Este ziua în care se fac plăcinte cu brânză dulce şi se dau soacrei, iar tinerii aprind focuri uriaşe pentru alungarea duhurilor rele.
“Prezentă atât în calendarul popular, cât şi în cel bisericesc, străvechea sărbătoare păgână, prag cosmic al trecerii de la iarnă la vară, Lăsata Secului a fost adoptată şi adaptată de creştinism, ca ultimă treaptă pregătitoare înainte de smerenia Marelui Post, păstrându-şi farmecul obiceiurilor arhaice, dar căpătând noi valori, întru spirit, prin morala creştină”, spun specialiştii în foclor.
Lăsata Secului de Paşte păstrează acte rituale specifice unui început de An agrar celebrat la echinocţiul de primăvară. În Muntenia, de Lăsata secului, se prepară plăcinte cu brânză dulce şi stafide ce se oferă soacrelor, ca relaţiile să rămâne dulci în timpul Postului Paştelui. În duminica Lăsatului sec de brânză se mai oferă copiilor nevoiaşi şapte sticle de lapte, reprezentând cele şapte săptămâni ale postului.
Vremea iertăciunii Conform traditieialomita.ro, întrucât postul priveşte trupul, dar mai ales sufletul, acum este vremea iertăciunilor. Vecinii, rudele, cunoscuţii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii, ca să intre curaţi în post. Cea de-a doua este numită şi Duminica izgonirii lui Adam din rai. Desigur, semnificaţia este că noi retrăim simbolic momentul pierderii raiului, pe care l-am putea recâştiga, tot simbolic, prin post. În Bărăgan, de Lăsatul Secului, sau de Iertăciune, finii vin la naşi fără a fi chemaţi, cu plocon: o găină friptă, un colac mare uns cu miere sau turtă în foi şi o sticlă cu vin. Ei îşi cer iertare pentru greşelile de peste an, iar naşul după ce îi iartă întinde masă bogată unde se cântă şi se petrece până spre ziuă. Tot în seara de Lăsatul Secului are loc Urlalia.