Când bolnavii nu-şi pot controla sentimentele şi comportamentul
Sindromul Borderline este o afectiune psihosomatica care este definita prin incapacitatea bolnavilor de a isi controla sentimentele si comportamentul propriu. Denumirea sindromului porneste de la cuvantul englezesc „border” ce semnifica “granita”, deoarece simptomele se situeaza la granita dintre psihoza, nevroza si tulburare de personalitate.
Persoanele cu acest sindrom nu sunt vazute ca fiind bolnave mintal, dar nici normale psihic. Studiile au aratat ca, la nivel mondial, un procent de la 1% pana la 3% reprezinta persoanele afectate de Borderline. Teorii despre sindrom au aparut inca din anii 1940-1950 cand s-a descoperit ca acesta este la limita dintre psihoza si nevroza. De asemenea, termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza. In anul 1968, a aparut cartea “Sindromul Borderline”, in care se explica ca principala caracteristica a pacientilor este furia.
Ca simptome, s-a descoperit ca pacientii devin de multe ori de necontrolat sau furiosi atunci cand se confrunta cu o situatie ce ii deprima. Apar comportamente impulsive, precum: mancatul in exces au abuzul de substante, tentative de suicid sau intentie de auto-prejudiciu. Aproximativ 75% din cei diagnosticati se ranesc singuri, iar 10% ajung la sinucidere. Majoritatea criminalilor care apar in mass-media sufera de Borderline, astfel se explica actiunea lor violenta asupra victimelor.
Sindromul Borderline se manifesta prima data in copilarie, dar majoritatea cazurilor afla despre boala in maturitatea timpurie. Cauza nu este bine stiuta, insa poate fi rezultatul unui dezechilibru chimic in creier. De asemenea, oamenii care au avut o trauma in copilarie, au sanse mari sa dezvolte aceasta afectiune. Trauma poate fi de natura fizica, sexuala, un abuz emotional sau neglijenta din partea unui parinte.
Dificultatea de gestionare a propriilor trairi este problema centrala a celor afectati de Borderline. Aceasta se manifesta prin: schimbarea frecventa a relatiilor cu cei din jur, autoperceptie foarte oscilanta, extremismul sentimental, tendinta de autoflagelare, teama de a fi parasit, sentimentul de gol interior sau idei obsesive.
Tratamentul sindromului Borderline poate fi dificil. Se prescriu medicamente care ajuta estomparea catorva simptome, cel mai dese fiind antidepresivele si stabilizatori ai comportamentului. Antipsihoticele atipice ajuta la reducerea faptelor nechibzuite si impulsive. De asemenea, se recomanda psihoterapia, consilierea familiei si a educatorilor, terapia comportamental – dialectica.
O statistica arata ca dupa 10 ani de tratament, jumatate din cei diagnosticati nu mai sufera de tulburare de personalitate Borderline. Majoritatea devin treptat mai stabili emotional, cand ajung la varsta de 35 – 40 ani.