International, Stiri

Tom Cruise: ,,Joe Elliott a aratat spre mine si a a spus doar Fuck you! Fuck you!”

d (1)

Pentru a realiza interviul cu Cruise, Playboy l-a trimis pe Michael Fleming pe platourile de filmare ale Oblivion, un thriller SF post-apocaliptic. După întâlnirea cu actorul, Fleming a declarat că “pentru toate prin câte a trecut în ultimii cinci ani, nu cred că am mai întâlnit vreun actor care să fie atât de mulţumit şi care să se simtă atât de confortabil în propria sa piele, aşa cum este Tom Cruise.

În ciuda fixaţiei pe care a făcut-o mass-media asupra vieţii sale personale, lumea i-a admirat întotdeauna etica profesională, iar fanii săi încă există. Viaţa sa este mult mai simplă decât şi-ar putea imagina unii. Munceşte din greu şi îşi ţine aproape familia, inclusiv pe mama şi surorile sale. Îşi adoră soţia, pe Katie, şi copiii, Bella şi Connor (rezultaţi în urma căsătoriei cu Nicole Kidman) şi pe Suri, fetiţa pe care o are împreună cu actuala soţie.

Cruise îşi afişează adesea zâmbetul fermecător, care a devenit un brand, în timp ce vorbeşte despre ceea ce pare a fi o viaţă minunată, dar recunoaşte şi că a învăţat multe în ultimii ani în care a reuşit să îşi salveze cariera.”

Playboy: Împlineşti 50 de ani pe 3 iulie. E vârsta la care majoritatea bărbaţilor se luptă cu burta, fac colonoscopii, îşi pierd părul şi îşi ţin tensiunea sub control. Cum te simţi tu care arăţi de parcă ai avea 25 de ani?

Cruise: Sincer, habar nu am. (râde) Muncesc. Sunt întotdeauna împreună cu familia. Mă antrenez, uneori fără întrerupere. Mă străduiesc să fac totul cât mai bine.

Playboy: Nu ai riduri ca mulţi alţi colegi de breaslă. Ai făcut sau ai de gând să faci vreo operaţie estetică?

Cruise: Nu am făcut şi nici nu aş face.

Playboy: Ce semnificaţie are această piatră de hotar dubioasă, care este vârsta de 50 de ani, pentru tine?

Cruise: Atunci când am făcut Taps, care a reprezentat cu adevărat prima mea experienţă cinematografică, îmi amintesc că stăteam noaptea în pat, în camera de hotel, şi mă gândeam cât de mult îmi place ceea ce fac. Voiam să fac asta dinainte să împlinesc 4 ani şi eram acolo şi mă gândeam că dacă am dat totul în Taps, poate aş putea să continui să fac asta pentru tot restul vieţii. Acum că împlinesc 50 de ani şi fac tot asta, e bine. Pe 3 iulie voi fi în Islanda, adică voi filma de ziua mea. Familia mea, soţia mea, toată lumea mă înţelege. Ăsta sunt eu. Mi-am petrecut multe zile de naştere pe platoul de filmare şi toate au fost momente de neuitat.

“Dacă nu vorbesc despre religia mea, oamenii spun că evit să fac asta.
Dacă vorbesc despre religia mea, pare că încerc să fac prozeliţi.
Dacă e să mă uit în urmă, am decis că îmi asum întreaga responsabilitate
pentru tot ce s-a întâmplat.”

Playboy: Ce ai învăţat şi nu ştiai acum 20 de ani?

Cruise: Am avut întotdeauna un sistem de valori. Familia a fost tot timpul importantă pentru mine. Când eu filmez, toată lumea vine să mă vadă. Când Katie filmează, sunt acolo împreună cu ea şi cu copiii. Suntem întotdeauna împreună. Mă aflu tot timpul în preajma mamei şi surorilor mele. Mi-am dorit de când mă ştiu să fiu tată şi soţ. Şi am avut întotdeauna o etică profesională. Am avut slujbe plătite încă de la vârsta de 8 ani – tuns iarba, adunat frunze cu grebla, distribuire de ziare, am vândut felicitări de Paşte şi de Crăciun.

Playboy: Din uşă în uşă?

Cruise: Am făcut asta în Canada şi Kentucky. Am fost practic crescut de femei, iar la un anumit moment, mama mea plătea toate cheltuielile. Toţi trebuia să facem ceva. Aşa că munca este foarte importantă pentru mine.

Playboy: Unde era tatăl tău?

Cruise: El muncea mai tot timpul, apoi părinţii mei au divorţat. Ne-am mutat de multe ori, iar în curând el a început să-şi schimbe foarte des slujbele.

Playboy: Cum ai ajuns să fii ceea ce eşti, deşi ai avut un tată absent?

Cruise: Nu a fost un conflict foarte mare, pur şi simplu aşa a fost să fie. Nu privesc înapoi şi nu am resentimente. Ştiu că unii oameni o fac , dar pentru mine nu este o povară pe care să o car toată viaţa. E ceva care mă face să spun mai degrabă, ok, asta a fost. Aşa s-a comportat el şi aşa a procedat. A încercat, dar mai mult de atât nu s-a putut. Faptul că am putut să călătoresc mult, mi-a oferit şansa de a înţelege oamenii şi întotdeauna m-au interesat similitudinile dintre noi şi de ce fiinţele umane fac anumite alegeri în viaţă. Mi s-a oferit o mostră, copil fiind, dar niciodată nu am resimţit asta ca pe o povară pe care a trebuit să o car pe umeri.

Playboy: Cât de grea a fost în schimb povara de a şti că mama ta avea grijă de întreaga familie?

Cruise: Situaţia noastră nu a fost nici mai rea nici mai bună decât a altora. Pentru mine, totul a avut limite. Adică, dacă voiam să merg să văd un film, cum am vrut de multe ori, trebuia să fac rost de bani pentru bilet. Am învăţat să lupt pentru a obţine ceva. Şi ne-am tot mutat dintr-un loc în altul.

Playboy: Cam dur pentru un copil.

Cruise: Îmi plăcea să merg în locuri noi. Nu voi uita niciodată cutia de carton pe care mi-o puneau în cameră. Bagi totul în cutia aia, o pui în maşină şi porneşti la drum.

Playboy: Era neplăcut să laşi şcoala şi prietenii şi să o iei de la început?

Cruise: Eu găseam asta aventuros. Reprezenta o provocare? Oh, da. Eşti întotdeauna colegul nou, cu un alt accent şi alţi pantofi decât ceilalţi. Înveţi lucruri noi despre alţii şi despre tine şi cum să te descurci într-un mediu care nu este întotdeauna prielnic. Trebuie să-ţi dai seama cum. Până la urmă la asta se rezumă viaţa: schimbare, rezolvarea problemelor şi a trăi. Mama mea avea trei slujbe, dar ea este o femeie pentru care întotdeauna paharul este pe jumătate plin. Am vrut doar să fiu în stare să le ajut, pe ea şi pe surorile mele.

Playboy: Ce altceva ai mai făcut cu banii?

Cruise: De când mă ştiu, mi-am dorit să conduc motociclete şi maşini de curse. Voiam să fac salturi şi cascadorii. De fiecare zi de naştere, îmi doream doar o motocicletă. Când am împlinit 12 ani, mi-am cumpărat una.

Playboy: Cât de greu este pentru un puşti de 12 ani să înveţe să ia curbele cu motocicleta?

Cruise: Foarte greu. (râde) Nu m-a învăţat nimeni. Am distrus multe, pentru că îmi place să merg cu viteză. Mai făceam şi altele. Locuiam în Canada şi îmi plăcea gimnastica. Mă dădeam peste cap de pe acoperiş. Mă urcam cel mai sus şi încercam să văd câte tumbe pot face până ajung în nămeţi. Făceam un salt şi mă întrebam, oare pot să fac două? (râde)

Playboy: Deci tu erai ăla.

Cruise: Eu eram ăla. Îmi plăcea să fac chestii pe care să le arăt surorilor mele. Ele îmi spuneau tot timpul: „Tommy, o să mori şi apoi o să te omoare şi mama.” Făceam salturi şi copiii vecinilor veneau să se uite. Odată am încercat o dublă şi am reuşit numai un salt şi jumătate înainte de a rata nămeţii şi a cădea pe trotuar, unde mi-am rupt glezna. N-am spus decât „ahhhh!” şi m-am târât spre pat. Cu alte ocazii, mi-am rupt piciorul, nasul.

Playboy: Cum ţi-ai rupt nasul?

Cruise: Prima oară am fost lovit în urma unei aruncări rapide la baseball. Altă dată am fost lovit din greşeală cu o bâtă. Apoi, în urma unei căzături cu motocicleta. Pe vremea aia nu se gândea nimeni la cască sau protecţii. Când aveam 18 ani, pe platourile de filmare la Taps , m-am întâlnit cu cascadorii. I-am întrebat: „Voi vă antrenaţi pentru chestii de genul ăsta?” Mă întorc înapoi la zilele când nu existau clipuri ale cascadoriilor. Construiam rampe pentru a încerca să sar peste coşuri de gunoi cu bicicleta, creând totul din capul meu. Când aveam 5 ani, mă urcam în cel mai înalt copac, până în vârf, astfel încât, atunci când vântul începea să bată, atârnam pur şi simplu printre crengi. Apoi mă întrebam dacă pot să sar dintr-un copac în altul.

Playboy: În afară de oasele rupte, cu ce te-ai ales din toate astea?

Cruise: Am învăţat că în vremuri care reprezentau o provocare, puteai alege dacă să te laşi copleşit de probleme sau nu. Atunci când mergi la alte şcoli, te confrunţi cu lucruri noi, dar ai întotdeauna posibilitatea de a alege şi alegerea mea a fost aceea de a învăţa să trec peste probleme.

Playboy: Cum se traduce asta în faptul că în filme îţi faci singur cascadoriile?

Cruise: M-am antrenat din greu. Pentru Ultimul samurai am petrecut un an întreg, antrenându-mă şase ore pe zi, şapte zile pe săptămână, pentru a fi în stare să mânuiesc sabia şi să fac asta pe un teren înclinat, pentru că nu voiam să-mi rănesc genunchii. Trebuie să-ţi pregăteşti corpul pentru impact. Îmi amintesc că încercam să-mi pun la un moment dat cămaşa şi nu puteam, pentru că antebraţele îmi crescuseră foarte mult. La fel s-a întâmplat şi cu Rock of ages – cinci ore pe zi pentru a învăţa să cânt, şi trei ore pe zi pentru dans.

Playboy: Ştiai că eşti în stare să cânţi, înainte de a accepta rolul din Rock of ages?

Cruise: Ştiam că pot să ţin o notă. Am cântat în cor când aveam 14 ani şi într-un musical la liceu. Dar nu am luat vreodată lecţii de canto. Nimeni nu m-a învăţat vreodată cum să îmi folosesc vocea.

Playboy: Ai beneficiat de ajutorul lui Axl Rose. Cum ţi-ai dezvoltat vocea pentru a face faţă stadioanelor?

Cruise: El a fost un cântăreţ care m-a învăţat cum să îmi controlez vocea. Este ca şi cum ai învăţa un sport nou sau o aptitudine a unui personaj. A trebuit să învăţ cum să mişc aerul prin corzile vocale şi unde să-l plasez în cap şi în piept. Este ceva ce trebuie să faci în fiecare zi pentru a-ţi face vocea mai puternică.

Playboy: După ce ai cântat hituri rock din anii ’80 în faţa unei mulţimi dezlănţuite, în Rock of Ages, e mai amuzant să fii Tom Cruise decât Bruce Springsteen?

Cruise: Pentru Bruce, îmi dau seama că e mai amuzant să fie Bruce. Îmi place să fiu eu însumi, pentru că întotdeauna mi-am dorit să fac filme. Dar când mă uit la Bono, Springsteen, Bon Jovi sau Axl Rose şi le ascult cântecele pe care le-au scris şi interpretările, şi mai ştiu viaţa pe care au avut-o, nu pot să fiu decât plin de apreciere la adresa lor. E nevoie de atât de multă muncă pentru a ajunge la un asemenea nivel.

Playboy: Primul cântec pe care l-ai cântat în faţa mulţimii a fost Pour some sugar on me, cu Def Leppard, acolo, privindu-te. Ai simţit vreo presiune?

Cruise: Da. (râde)

Playboy: Regizorul Adam Shankman spune că abia aşteptau să facă mişto de tine, dar tu le-ai dejucat planurile printr-o interpretare fără cusur a cântecului.

Cruise: Mă aflam în Miami, înregistrând diferite piese, iar Adam a sunat şi mi-a spus că Def Leppard vin pe platourile de filmare. Am spus: „Omule, asta e cool.” Apoi am făcut o pauză. „Aşteaptă, voi repeta piesa lor mâine”, iar Adam s-a mulţumit să spună „Mda!”. (râde) Aşa că am început cu sfârşitul, şi aceea a fost prima scenă pe care am tras-o pentru film. Este un cântec fantastic, iar eu am crescut ascultându-i pe tipii ăştia. S-au retras în spatele sălii Bourbon, iar eu m-am uitat la trupa mea şi le-am spus: „Hai să-i dăm bătaie.” Toată echipa se uita la Def Leppard cum mă priveau pe mine.

Playboy: Şi cum au reacţionat?

Cruise: Ei bine, vocalul Joe Elliott a arătat spre mine şi a a spus doar „Fuck you! Fuck you!” Apoi le-am văzut nişte zâmbete largi pe faţă şi atunci am realizat că i-am cucerit. A fost un moment deosebit. A fost important ca ei să afle că eu le omagiam muzica şi nu-mi băteam joc de ei.

Playboy: Este greu să iei personajul pe care îl interpretezi în serios. Este un tip excentric şi singurul lui prieten adevărat este un babuin.

Cruise: Este sclavul muzicii rock&roll. Când se află pe scenă, el dă totul. În afara scenei, el se află în căutarea unor momente emoţionante, în cele mai bizare feluri, şi aici începe practic comedia. Cu un cântec fantastic de dragoste, „I want to know what love is”, iar eu mă îndrăgostesc de o fată. Dar scena este una de sex, şi aici trebuie să intervină partea nostimă, pentru că totul este rock&roll. Am citit mult despre Led Zeppelin, the Stones, Axl Rose, Motley Crue şi despre fanele lor. Personajul pe care îl interpretez are câte ceva de la fiecare, dar apare scena asta încântătoare, care schimbă totul. Dacă merge, oamenii vor râde şi totul va fi emoţionant. Tipul ăsta dur cântă într-un duet romantic şi se îndrăgosteşte de femeia asta. Dar din moment ce vorbim de rock&roll, lucrurile stau un pic altfel.

Playboy: Total opus acestui personaj, există nişte scene impresionante în Mission: Impossible – Ghost Protocol în care filmezi în timp ce alergi şi sari dintr-un zgârie-nori înalt de 124 de etaje din Dubai. Ştiind că tu eşti cel care atârni de un cablu, a fost atât de…

Cruise: Este înalt, da. (râde) E chiar foarte înalt. Întotdeauna mi-am dorit să fac ceva de genul ăsta. A fost unul din acele momente în care m-am construit din punct de vedere fizic, m-am antrenat şi mi-am forţat limitele, astfel încât să mă potrivesc perfect poveştii şi personajului. Mi-au trebuit luni întregi ca să realizez asta.

Playboy: Nu contează cât de mult te pregăteşti înainte, nu trebuie decât să ieşi afară şi să priveşti în jos. Până jos de tot.

Cruise: Da. (râde)

Playboy: Puteai însă s-o faci şi de la etajul doi, lăsând apoi totul în seama calculatoarelor şi cascadorilor.

Cruise: Dar nu ar fi arătat la fel. Pe cât sunt de tari efectele vizuale, experienţa nu ar fi fost aceeaşi pentru privitori – mai ales atunci când regizorul Brad Bird a spus că el vrea să filmeze în Imax, ceea ce m-a excitat peste măsură. Am început să mă gândesc la Harold Lloyd bălăngănindu-se de acel orologiu şi la Buster Keaton. Şi iată-mă, mă aflu la etajul al treilea sau al doilea, o adiere de vânt m-ar ucide. (râde) Foarte bine aş putea să mă aflu şi la etajul 124. La un anumit moment, înălţimea a fost ultima dintre provocări.