Aflat la Palermo, pentru a comemora un sfert de veac de când Mafia siciliană a asasinat un Fericit al Bisericii, pe părintele Iosif Puglisi, Papa Francisc a rostit una dintre fulminantele sale omilii.
A vorbit despre dăruire şi egoism: “Egoismul e un anestezic puternic. Această cale sfârşeşte întotdeauna rău – finalmente, rămâi singur, cu un gol lăuntric. Sfârşitul egoiştilor este trist – goi pe dinlăuntru, singuri, înconjuraţi doar de cei care aşteaptă să-i moştenească”. Cine trăieşte pentru sine, a spus, îşi pierde întreaga viaţă, iar cel care dăruieşte găseşte, asemenea unui învingător, sensul vieţii.
A vorbit despre bieţii oameni care adună comori pe pământ, despre “diavolul din buzunare” şi “logica portofelului”: “Pe cât ai, pe atât ai mai vrea – o dependenţă urâtă, ca un drog. Cine se umflă de lucruri, plezneşte”.
A vorbit despre martirul comemorat, care a murit zâmbind: “Părintele Iosif a fost lipsit de apărare, însă zâmbetul său transmitea tăria lui Dumnezeu. Nu un fulger orbitor, ci o lumină care sfredeleşte lăuntrul şi luminează inima – lumina iubirii, a dăruirii, a slujirii. Avem nevoie de cât mai mulţi preoţi ai zâmbetului. Avem nevoie de creştini ai zâmbetului, nu pentru că ar fi superficiali, ci pentru că sunt bogaţi de slava lui Dumnezeu, de bucuria lui Dumnezeu, fiindcă ei cred în iubire şi trăiesc ca să slujească. Tocmai în dăruirea vieţii se află bucuria”.
A vorbit despre “populismul” creştin, îndemnându-i pe puternicii acestei lumi să-l practice: “Simţiţi viaţa oamenilor din jurul vostru, nevoile lor, ascultaţi-vă poporul. Temeţi-vă de surzenia care vă face să nu auziţi vocea poporului vostru. Acesta este singurul populism posibil: a-ţi asculta poporul, a-ţi sluji poporul, fără a răcni, fără a acuza, fără a isca scandaluri”.
un comentariu de Lelia Munteanu/Mediafax