Actualitate

Tara fiordurilor, drastica in cazul Bodnariu

Norvegienii explica, intr-un comunicat de presa, de ce au luat decizia separarii minorilor din familia Bodnariu si in ce situatii incepe procedura de adoptii internationale. In urma reactiilor internationale din cazul familiei de romani, rezidenti in Norvegia, Serviciului de Protecţie a Copilului din aceasta tara a remis presei un comunicat in care isi sustine punctul de vedere privind legislatia in cazul deciziilor privind ancheta demarata in cazul celor cinci copii ai familiei Bodnariu. Autoritatile sustin ca totul a inceput de la o sesizare catre serviciul de Protectie a Coplului si ca demerusrile s-au facut conform legilor din tara fiordurilor. „Actul norvegian pentru protectia copilului (CWA) se aplica tuturor copiilor din Norvegia, indiferent de statutul lor rezidential, de istoric, nationalitate sau de cetatenie. Toti copiii din Norvegia ar trebui sa creasca intr-un mediu sigur. Serviciul de protectie a copilului va asigura ca toti copiii care traiesc in conditii care sunt daunatoare pentru sanatatea si dezvoltarea lor sa primeasca asistenta necesara si ingrijire la momentul potrivit. Principiul fundamental al Serviciului de protectie a copilului din Norvegia este de a asigura interesele copilului. Un ordin de plasament este emis doar daca exista deficiente serioase in ingrijirea de zi cu zi sau daca copilul este maltratat sau supus acasa altor violente grave, abuzuri sau neglijare. Totodata, o conditie privind emiterea unui ordin de plasament este ca acesta sa fie necesar pentru situatia copilului si in interesul lui. Un ordin de plasament nu poate fi transmis daca sunt luate masuri voluntare ce pot oferi conditii satisfacatoare pentru copil”, se arată în răspunsul acestora pentru pressa internationala. „Un caz de protectie a copilului incepe cand cineva preocupat de copil face o sesizare catre Serviciu. Persoana poate fi un vecin, prieten al copilului, bunicul copilului sau alta ruda. Cele mai multe sesizari pe care le primeste Serviciul sunt de la parinti care cauta ajutor. Autoritati publice, cum ar fi profesorii, personalul medical sau ofiterii de politie, pot informa serviciile de protectie a copilului daca au motive de ingrjirorare privind un copil. Serviciul de protectie a copilului va examina in cel mai scurt timp si in termen de cel mult o saptamana fiecare sesizare primita si va evalua daca fiecare sesizare individuala va fi urmata de o investigatie. Temeiul legal in baza caruia se poate demara procedura de adoptie fara vointa parintilor este foarte strict. O astfel de decizie va fi luata doar dupa o analiza in ansamblu a cazului. Exista posibilitatea ca parintii sa nu fie in masura sa aiba grija de copil in mod corespunzator. Ori exista posibilitatea ca o eventuala mutare a copilului din mediul in care a trait sa aiba o consecinta negativa asupra lui. Interesul superior al copilului primeaza atunci cand se ia in considerare adoptia”, mai spun oficialii norvegieni.

blank