Tăierea Porcului

De la 1 Decembrie, Ziua Naţională, începe să se simtă la români parfumul sărbătorilor. Încep să apară brazii, să se umple galantarele cu carne, să abunde în cozonaci rafturile magazinelor. Apoi, în apropiere de Crăciun, încep colindele, iar de Ignat, în gospădăriile ţărăneşti se taie, conform tradiţiei, porcul. Să vorbim despre astea, nu? Aşa că, în ultima lună, Ghiţă este pus la îngrăşat. Dacă în timpul anului, gospodarul s-a mai uitat la cantitatea de porumb sau tărâţe pe care i-o punea în troacă, acuma nu mai se legumeşte. Vrea să îngraşe, cum zice şi proverbul, porcul în Ajun… Numai că, se spune, porcul visează că îi vine sfârşitul şi nu se mai lăcomeşte la grăunţe. În popor se spune că porcului îi apare în vis chiar cuţitul cu care e tăiat de stăpân. În ziua aleasă pentru tăiat, că e Ignat sau în jur de această dată, în gospădăriile sătenilor începe deverul. Nevasta pune ceaunele mari cu apă la fiert, pe pirostrii, sunt pregătite ligheanele, albiile, toate vasele pentru pus carnea, cuţitele pentru înjunghiat şi tranşat, paiele pentru pârlit. Mă rog, acuma Uniunea Europeană vrea să fie porcul adormit, ca să nu sufere. Dar ţăranul român nu s-a adaptat încă acestor reguli şi cerinţe. El ştie, din moşi-strămoşi, că prinde porcul, îl leagă de picior cu o funie, îl duce la locul sortit înjunghierii şi pârlitului şi aşa face. Nici măcar primarii localităţilor rurale nu se omoară cu injecţiile indicate de Uniunea Europeană. Iar noi vorbim încă despre înjunghierea porcului…

 

Pomana porcului

Aşa că, după ce porcul e trântit pe o parte de către gospodari – ai casei, vecini, neamuri, prieteni care vin să ajute la tăierea porcului – în guiţat teribil, de se aude în tot satul, unul dintre bărbaţi înfige dibaci cuţitul în gâtul animalului. De regulă, crestătura se face în formă de cruce şi în locul acela se presară sare. Ca să nu lăcrimeze de mila porcului, femeile se omoară în timpul ăsta cu fiertul ţuicii şi pusul în bărdace sau ceşcuţe. Mai ales că, se spune, nu e bine să fie partea femeiască de faţă, că se înduioşează de eveniment, mai ales că l-a crescut de mic pe godănac, şi rămâne carnea porcului tare la preparat. Mai demult, gospodinele veneau şi smulgeau părul de pe spatele acestuia pentru bidinele, dar acum femeile nu mai au grija asta. Aşa că se pârleşte tot. Pus pe o poartă specială ori pe nişte butuci mai straşnici, porcul este împrejmuit de paie şi i se dă foc. Unii îl pârlesc cu butelia, încărcată special pentru evenimnent. Dar se spune că pârlit astfel, şoriciul rămâne tare şi nu mai are acelaşi gust. Părul ars se curăţă cu peria şi se spală, ca totul să rămână alb şi curat. De asemenea, se foloseşte sare grunjoasă la frecat. Când operaţiunea este gata, porcul se acoperă cu saci sau haine vechi, ca să se frăgezească bine carnea. Şi, în timp ce lumea prezentă spune: „Doamne ajută” şi „să-l mâncaţi sănătoşi!” şi dă de duşcă ţuica aburindă, fiartă cu piper şi zahăr, unul dintre copiii familiei, cel mai mic, de preferinţă, este suit pe porc, ca să meargă bine tot anul care vine întregii familii. Apoi, după ce se duce o bucăţică de carne la veterinar, să vadă dacă porcul a fost sănătos, ca să nu se infesteze cei care îl mănâncă cu trichinela, începe tranşatul. De la porc se foloseşte cam tot. Gospodinele nu aruncă nimic. Ceaunele cu apă fiartă se golesc şi se umplu în permanenţă, de dimineaţă, când începe tăiatul, până se sfârşeşte întrega muncă. Şi dacă bărbaţii se spetesc cu munca brută, dar şi cu ţuica îmbietoare, femeile curăţă şi spală intestinele porcului, folosite apoi la cârnaţi şi caltaboşi. Pe măsură ce se scot picioarele, muşchii, căpăţâna, slănina, şunca, se alege şi carne pentru prăjit, care merge în tigaia încinsă. Pe aragaz, musai aşezat din vreme, tronează şi ceaunul pentru mămăligă. Din beci, gospodina a scos şi murături ori gogoşari, puse la acrit astă toamnă. Niciodată nu e mai bună o friptură de porc, ca acum, la pomana porcului, care se face numai când toată carnea este aşezată în vase: asta de tocat, asta de băgat la borcan, asta de topit, asta pentru afumat, asta de pus la sare… Sunt, însă, zone unde porcul se taie după Crăciun, din cauza postului. Astfel, ţăranii din zona Muscelului, Bucovinei ori Oltului taie porcii după Crăciun sau după Sfântul Vasile.