Clipitul des, legănatul sau rosul unghiilor sunt gesturi pe care anumite persoane le fac pentru a reduce stările de anxietate
Apariţia ticurilor este strâns legată de trăirea unei stări tensionante, deranjante, inconfortabile sau dificile din punct de vedere emoţional. Ticurile funcţionează asşadar ca un fel de “autohipnoză” pentru evadarea dintr-o realitate inconfortabilă. Ticurile devin mai intense la stres şi scad în intensitate când persoana se relaxează, iar în timpul somnului dispar complet”, explică psihoterapeutul Monica Burcea de la Centrul de Terapie prin Râs Mandarin, scrie doctorulzilei.ro.
Potrivit psihoterapeutului, ticurile reprezintă contracţii rapide, repetate, involuntare ale unui grup muscular, rezultând o mişcare sau un sunet. Majoritatea ticurilor sunt uşoare, foarte rare, greu de perceput, însă în unele cazuri pot fi frecvente şi destul de severe. Ticurile pot fi parţial controlate pe o perioadă destul de scurtă de timp, când persoana în cauză depune eforturi mari să le stăpânească. Mai târziu, ticurile reapar şi vor fi mai intense în încercarea de compensare.
„Printre cele mai întâlnite ticuri motorii şi verbale putem enumera: clipitul des, flexarea şi trosnirea degetelor, dresul continuu al vocii, legănatul, gesticulatul excesiv, rosul unghiilor sau muşcatul buzelor, plescăituri ale limbii, mirositul obiectelor, respiraţia profundă pe nas, repetarea frazelor sau a anumitor cuvinte”, adaugă Monica Burcea.
Ticurile se manifestă la 20% dintre copiii între 5-10 ani, şi la 10% dintre adulti, însă cauzele sunt necunoscute, deşi cercetările sugerează că acestea ar fi de natură genetică (ceea ce înseamnă că ar exista predispoziţii către acestea) sau legate de dezechilibre chimice existente la nivelul creierului.
„Trebuie să ţinem cont de faptul că ticurile nu conduc la apariţia unor probleme de sănătate, dar pot varia în intensitate şi pot fi agravate de tensiune arteriale, oboseala, boala, traumatisme craniene recente sau de starea de excitatie. Se pare că lipsa somnului şi stresul constant joacă un rol important în apariţia acestora”, explică psihoterapeutul care atrage atenţia că în cazul copiilor ticurile pot fi provocate de afecţiuni aşe urechii, ochilor sau din sfera ORL.