Politic

Sorin Rosca Stanescu il apara pe Teodor Atanasiu, de dupa gratii

Teodor Atanasiu, vicepreședinte al PNL, a fost eroul unui numar impresionant de stiri dupa ce au fost facute publice stenogramele sedintei de la Bistrita, in care acesta spunea multe adevaruri despre colaborarea de viitor cu PDL. Aprobat pe muteste de „ai lui” sau contestat vehement de pdl-isti chiar sambata in timpul Consiliului national al PNL de la Pitesti (cand a fost huiduit la scena deschisa, inaintea discursului sau), Atanasiu nu se da batut usor considerand ca nu a facut decat sa spuna niste adevaruri stiute si gandite de multi, dar nerostite de niciunul dintre acestia multi. După ce parea ca a făcut praf credibilitatea PNL, Teodor Atanasiu are in continuare sustinatori: unii au curaj sa recunoasca acest lucru, altii il sustin in taina. 
 
În sprijinul său a venit însă un celebru condamnat, fost membru al PNL, om versat intr-ale politicii si fin cunoscator al dedesubturilor acesteia. Sorin Roșca Stănescu care ispășește o pedeapsă privativă de libertate susține într-un comentariu remis stiripesurse.ro că Teodor Atanasiu e liderul aripii reformatoare a PNL căruia i se opun baroni atât din fostul PNL cât și din fostul PDL. 
Sorin Rosca Stanescu
Analiza lui  nu mai are nevoie de comentarii:
”Este adevărat că la putere, fiind sub coordonarea lui Traian Băsescu timp de patru ani – fostul președinte afirmă că au fost doar trei ani și jumătate – mai mulți fruntași PDL au tăiat și au spânzurat. Provocând răni deschise cetățenilor României, dureri și, evident, resentimente. Și, este la fel de adevărat că toți fruntașii din acel moment, din acea perioadă a tăierii salariilor și a tentativei de tăiere a pensiilor, se regăsesc acum tot în primele rânduri ale marelui Partid Naţional Liberal. Ceea ce le aduce liberalilor, în mod vădit, un deficit de imagine în raport cu populația, în sensul larg al cuvântului și, în special, cu proprii alegători și, de asemenea, în planul vieții interne de partid le creează serioase dificultăți de comunicare cu unii care și astăzi sunt percepuți drept ceilalți.
Schițate astfel, argumentele de mai sus par suficiente pentru a-i determina pe unii dintre foștii PDL-iști să facă, cel puțin pentru moment, cuvenitul pas înapoi. De altfel, intră în tradiția liberală, de aproape un secol şi jumătate, pe care tocmai l-au omagiat, ca atunci când pierzi guvernarea, ca atunci când pierzi niște alegeri să te retragi din posturile de conducere. Acest fenomen nu s-a produs printre foștii PDL-iști. Din acest motiv, în conducerea partidului rezultat în urma fuzionării se găsesc, laolaltă, atât învingători, cât și învinși. Mă refer, firește, la alegerile parlamentare care, în definitiv, stabilesc poziția partidului în ierarhia politică. Și nu la cele prezidențiale. În acest context, este cât se poate de natural ca învingătorii să încerce să îi împingă, mai la margine, pe învinși. În sens contrar, acționează însă și alte forțe. Una este cea generată de nevoia de unitate. O triere prea brutală a liberalilor proveniți din fostul PDL ar putea afecta coeziunea și prin aceasta, forța partidului. În fine, un factor unificator este președintele Klaus Iohannis, a cărui victorie este, în definitiv, datorată și unora și altora. Chiar dacă fiecare parte pretinde că această victorie poate fi asumată în porții diferite.
 
Astăzi, un grup de liberali din PNL-ul tradițional încearcă să construiască o platformă în jurul lui Teodor Atanasiu, care este unul dintre liderii indiscutabili ai liberalilor, o platformă care să aibă tocmai scopul de a accelera procesul de primenire, la nivelul conducerii partidului, prin marginalizarea liderilor proveniți din fostul PDL și cu un mare deficit de imagine.
Până unde va putea fi împinsă această mișcare? Cât de necesară și cât de nenecesară este ea? Cât este ea de oportună și cât este de inoportună?”, spune SRS în analiza sa.
blank