Actualitate, Stiri

Şocant, Mircea Badea l-a avut invitat la emisiunea lui pe… Marius Tucă

Şocant, Mircea Badea l-a avut invitat la emisiunea lui pe… Marius Tucă

Şocant, Mircea Badea l-a avut invitat la emisiunea lui pe... Marius Tucă

Şocant, Mircea Badea l-a avut invitat la emisiunea lui pe… Marius Tucă

Aseară, Mircea Badea a apărut la emisiunea pe care o realizează de pe când era Băsescu boboc la preşedinţie, „În gura presei”, într-o postură oarecum inedită. Întâi, că a lăsat să-i pice masca de sarcasm şi zeflemea, pe care o are, o ţine, afişată mai tot timpul, apoi că a avut un invitat deosebit, directorul „Jurnalului Naţional”, Marius Tucă şi, nu în ultimul rând, că emisiunea a durat aproape două ore, cu mult mai mult decât dura de regulă. Şi, aşa cum s-a vrut, având şi un invitat special, ea, emisiunea, a fost specială. Ediţie-eveniment, cum ar veni. Cei doi au depănat amintiri, au recitat poezii – chiar şi Mircea Badea a recitat o poezie de-a lui Marius Tucă, intitulată „Femei” şi, parol, l-a prins, era în ton cu scriitura şi mesajul transmis de Tucă în versuri – au povestit lucruri şi întâmplări din viaţa lor, dar, mai ales, din profesia lor, pe care, pe planuri diferite, o fac amândoi de… simplă coincidenţă, 20 de ani. Cu eleganţa pe care cei mai mulţi dintre noi i-o ştim şi i-o apreciem, Marius Tucă a vorbit şi despre presă, despre presa scrisă, despre „Jurnalul Naţional”, rămas un ultim bastion al presei de calitate, în faţa năvalei tabloidale. Aici, nu se fotografiază vata din nas, nu se transmite slujba de îngropăciune, de pe marginea mormântului, nu se vinde un nimic cu titlul de şocant, şoc, halucinant, senzaţional. Aici se află şi se scriu poveşti despre oameni, mulţi deosebiţi, despre locuri uimitoare, despre altceva. Da, nu merge bine „Jurnalul Naţional”, salariile nu s-au plătit pe decembrie, din 500 de oameni, mai sunt acum 50 în redacţie, poate că nici tirajul nu mai e unul beton, ca în anii trecuţi. Dar Tucă ştie că trebuie să meargă mai departe. El are, aşa cum spune, presa şi „Jurnalul Naţional” în ADN. Şi, odată, a fost să îi ia maestrului Radu Beligan un interviu. Acesta, marele actor, în timp ce povestea despre o serbare de-a sa, din copilărie, la care tatăl său, ca să primească şi el ceva, ca toţi copiii, a cumpărat o pâine şi i-a dat-o, a izbucnit în plâns. Şi-a plâns. Şi-a plâns. Când s-a terminat interviul şi a plecat, în scara blocului a plâns, neostoit, şi Marius Tucă. A plâns ca un copil. A plâns precum copilul Radu Beligan. Înţelesese. L-am înţeles şi eu. Pentru astfel de situaţii, de poveşti, de destine, merită să ţii mai departe ridicat stindardul presei. La emisiunea lui Mircea Badea de aseară, am râs. Am plâns. Am visat. Am oftat. Mi-am scos, desigur, ipotetic – sau şocant? – pălăria… Şi, poate nu peste alţi zece ani îl mai vedem pe Marius Tucă la televizor.

 

blank