Publicarea de către Eurostat în acest moment, în plină campanie electorală europeană, a unor cifre statistice deloc îmbucurătoare şi dătătoare de speranţe privind creşterea economică în zona euro – spun analişti ai presei europene – dă apă la moară euroscepticilor care, şi aşa, ocupă locuri fruntaşe în intenţiile de vot din unele ţări ale UE.
Eurostat a dat publicităţii, la finele săptămânii trecute, cifre noi referitoare la rata creşterii economice din ţările membre ale zonei euro. Ele au fost ca un duş rece administrat optimiştilor care, în ultimele săptămâni, anunţau cu surle şi trâmbiţe că acest spaţiu al UE a ieşit din recesiune şi că s-a angajat deja pe calea relansării. Totalmente fals şi în acelaşi timp îngrijorător! Zona euro întâmpină încă mari dificultăţi pentru a ieşi din criză.
În primul trimestru al acestui an s-a înregistrat o foarte redusă rată medie a creşterii, de doar 0,2%, reprezentând jumătate din obiectivul stabilit iniţial şi de doar 1% la nivelul anului. În plus, de subliniat faptul că chiar şi această cifră de 0,2% (media de creştere în UE) s-a datorat performanţelor economice ale Germaniei, unde rata de creştere în primul trimestru a.c. a fost de 0,8% (dublu faţă de 2013).
Dar decepţia cea mai mare a venit din Italia, unde anunţul referitor la scăderea dramatică a performanţelor în economie a dus la prăbuşirea bursei. În primul trimestru al acestui an, după alte nouă trimestre de recul, creşterea în această ţară a fost de doar 0,1%. Potrivit Institutului italian de statistică, explicaţia evoluţiei negative din industria italiană şi din exporturile acesteia este seria ultimelor contraperformanţe, al căror impact a fost dramatica scădere la Bursa din Milano (de 3,61%).
Cum era de aşteptat, noile cifre statistice au provocat cutremur la Roma, unde la guvernare se află – de doar trei luni – Matteo Renzi. Mâna sa dreaptă, Graziano Delrio, a prognozat însă, pentru întregul an 2014, o creştere economică în Italia de 0,8%, contrar previziunilor anterioare negative, de doar -0,2%. La nivelul zonei euro, de precizat că, cu excepţia Spaniei, unde în primul trimestru s-a înregistrat o creştere pozitivă, de 0,4%, dar şi a Germaniei (+0,8%), celelalte state ale zonei euro, nu doar cele din sudul Europei, au afişat creşteri ale Produsului Intern Brut din cele mai slabe: Franţa (0%), Olanda (-1,4%), Portugalia (-0,7%), Finlanda (-0,4%) sau Cipru (-0,7%). Economia Greciei – unde de regulă nu sunt furnizate cifre trimestriale – se află în continuare în recesiune.
Nimic încurajator la orizont
Creşterea economică, anunţă Peter Van Houte, economist-şef pentru zona euro la ING, va fi ceva mai puternică în cel de-al doilea trimestru al acestui an, dar… prea slabă pentru a putea contracara presiunile deflaţioniste, întreţinute de cererea prea mică, dar şi de marile datorii publice şi private din ţările zonei euro.
Este aşteptat cu mare nerăbdare sprijinul Băncii Centrale Europene. Sumbrele perspective privind creşterea economică şi în următoarea perioadă în zona euro, spun analiştii de la „Le Monde”, ar putea totuşi convinge BCE să acţioneze cât mai curând posibil, chiar din luna iunie.
În conferinţa sa de presă din 8 mai, Mario Draghi, preşedintele BCE, s-a arătat mai neliniştit ca de obicei în ceea ce priveşte situaţia din zona euro. Din anumite surse apropiate BCE s-a aflat că această instituţie are în vedere o reducere a dobânzii directoare şi adoptarea unor măsuri vizând susţinerea creditelor bancare. Ceea ce ar avea ca rezultat o creştere a preţurilor şi a activităţilor economice. „Ar fi un impuls binevenit, chiar dacă nu ar avea ca efect un miracol în domeniul creşterii”, remarcă pentru „Le Monde” Cedric Thellier, de la Natixis.
Surprinzător: fostul „elev bun” al Europei, Finlanda, reintră în recesiune
Economia finlandeză este „în bernă”, după anunţul de la sfârşitul săptămânii trecute potrivit căruia, în primul trimestru al acestui an, PIB-ul acestei ţări s-a redus până la -0,4%, după ce în ultimul trimestru al anului 2013 s-a redus la -0,3%. După două trimestre de scăderi considerabile ale creşterii, analiştii economici şi politici locali au recunoscut că ţara lor a reintrat în recesiune.
De-a lungul anilor, Finlanda a fost adeseori considerată „elevul bun” al Europei, îndeosebi în materie de inovaţie şi competitivitate. Ea îşi păstrează totuşi nota de triplu A ce i-a fost dată de S&P, dar se află deja în coada plutonului la nivelul Uniunii Europene. Finlanda întâmpină serioase dificultăţi în industriile sale cheie, respectiv a hârtiei şi electronice, plus consecinţele unei îmbătrâniri a populaţiei sale. Un rol negativ l-au jucat problemele apărute în comerţul cu Rusia, principal destinatar al produselor finlandeze, ca urmare a scăderii cursului rublei, dar şi a diminuării propriu-zise a exporturilor către Rusia (cu 6% în 2013 faţă de 2012).
Pentru a face faţă încetinirii ratei de creştere a economiei, Finlanda a adoptat – şi ea – în 2012 o politică riguroasă, o politică de austeritate. Efectele: o creştere a impozitelor, reducerea cheltuielilor statului, ceea ce a fragilizat inclusiv stabilitatea politică. Partidul de stânga din coaliţia la guvernare s-a retras în semn de protest faţă de măsurile de austeritate care, în opinia sa, nu aduc creştere economică, iar recent, însuşi primul-ministru (conservator), Jyrki Katainen, şi-a prezentat şi el demisia, ce devine efectivă începând din luna iunie.