După legalizarea eutanasiei în Belgia, o adevărată epidemie de sinucideri asistate s-a înregistrat în această țară. Cea mai întunecată latură a eutanasiei apare atunci când cei cărora li se ia viața sunt copii.
În cazul copiilor grav bolnavi sau în cazul bătrânilor cu mințile pierdute, viața lor nu mai contează și aceștia nu mai sunt cei care decid asupra morții lor; acesta s-a dovedit a fi efectul pervers al legalizării eutanasiei în Belgia. Alții decid valoarea vieții acestor bolnavi: autoritățile, prin expertiza „infailibilă“ a medicilor, și rudele bolnavilor.
Trei copii minori au fost eutanasiați pe parcursul anilor 2016 și 2017 în Belgia, potrivit informațiilor publicate de Ministerul Sănătății din Belgia. Informațiile sunt prezentate în raportul bianual al Comisiei Federale pentru Controlul și Evaluarea Eutanasiei, aparținând de Ministerul Sănătății Publice din cadrul Guvernului Belgiei.
În afară de numărul lor, autoritățile belgiene nu au publicat decât vârstele și bolile de care suferea fiecare din cei trei copii eutanasiați. Astfel, este vorba de un copil în vârstă de 9 ani afectat de o tumoare pe creier, un copil de 11 ani bolnav de fibroză chistică și un băiat de 17 ani suferind de distrofie musculară Duchenne.
Fibroza chistică și distrofia musculară sunt boli genetice rare, nevindecabile, bolnavii având parte de suferință și necesitând asistență medicală cvasipermanentă. În ultimii ani, în urma dezvoltării medicinei, speranța de viață a acestor bolnavi a crescut, pentru bolnavii de fibroză chistică din SUA speranța de viață fiind în prezent în jurul vârstei de 47 de ani. Decesul natural în aceste două boli se poate produce în chinuri.
Cei trei copii au fost eutanasiați prin injecție letală, potrivit raportului Ministerului Sănătății. În Belgia eutanasierea copiilor este legală din 2014, după ce Senatul de la Bruxelles a votat în favoarea acestei măsuri. Primul copil căruia i s-a luat viața pe baza acestei legi, în septembrie 2016, este unul din cei trei copii la care face referire raportul citat mai sus.
Epidemie de eutanasii în Belgia după legalizare
După ce Belgia a legalizat eutanasierea în 2002, acest fenomen a căpătat o amploare deosebită în rândul belgienilor. În 2017, 2.309 oameni au fost eutanasiați, o creștere de aproape 1.000% față de anul 2003, când ”numai” 235 de persoane au fost supuse procedurii de întrerupere a vieții. Dacă la început majoritatea oamenilor care ajungeau să fie eutanasiați erau bătrâni afectați de boli în stadii terminale, deja anul trecut nu mai puțin de 375 de oameni care au fost eutanasiați nu erau suferinzi de boli în stadii terminale. Mai mult decât atât, 87 dintre aceștia nu erau bolnavi de boli care să provoace suferință fizică.
Majoritatea celor care au apelat la eutanasie au ales asta voluntar, însă nu toți belgienii care au fost eutanasiați și-au dat acordul pentru a-și încheia viața. Două categorii de victime ale uciderii legale fie nu și-au dat acordul pentru ca viața să le fie luată – bolnavii de afecțiuni degenerative, fie acordul lor nu poate fi considerat un argument suficient – copiii grav bolnavi.
Cazul celor trei copii eutanasiați ridică mari semne de întrebare cu privire la lipsa de protecție a dreptului la viață al acestor copii. De fapt, chiar faptul că acești copii au fost eutanasiați demonstrează că atât statul, cât și familiile lor au ales să renunțe la protejarea vieții copiilor, adică să le sacrifice viața pentru alte considerente.
Copiii grav bolnavi, înșelați cu viziunea Raiului ca să se lase omorâți
De fapt, nimeni din societatea belgiană nu știe și nu poate afla nimic despre cei trei copii eutanasiați, după cum analizează site-ul lifenews.com. În lipsa altor informații care să fie publicate de Ministerul Sănătății din Belgia, nici măcar nu se cunoaște dacă cei trei copii au avut părinți care să fi fost implicați în decizia de întrerupere a vieții lor.
Legislația belgiană permite eutanasierea copiilor indiferent de vârsta lor, cu condiția respectării următoarelor criterii: un prim medic trebuie să considere că copilul este ”într-o situație medicală fără speranță, de suferință constantă și insuportabil de îndurat, care nu poate fi alinată și care va provoca moartea în scurt timp”; un alt doctor, mai precis un psihiatru, trebuie să ajungă la concluzia că respectivul copil înțelege ce este eutanasia și că copilul ”nu este influențat de altcineva”, cu referire la alte persoane decât părinții sau tutorii. Acordul părinților sau al tutorilor legali este, de asemenea, o condiție pentru aprobarea eutanasierii copilului.Pe scurt, cei doi doctori împreună cu părinții pot decide eutanasierea unui copil. Cel mai sensibil aspect al problemei este faptul că medicul psihiatru și părinții pot influența, în mod evident, ”decizia” copilului, care oricum se află într-o stare de suferință fizică, din cauza bolii incurabile de care suferă. Altfel spus, valoarea vieții unui copil aflat într-o boală incurabilă este redusă la nivelul de suferință pe care îl pot îndura părinții și la părerea unui medic psihiatru. Importanța capitală a evaluării realizate de un medic psihiatru despre percepția unui copil față de propria eutanasiere ridică întrebarea legitimă dacă e normal ca acel medic să aibă o putere finală de decizie în legătură cu luarea vieții copilului. Asta deoarece deseori părinții care discută cu propriul copil grav bolnav despre apropierea morții acestuia îi transmit copilului perspectiva vieții de după moarte, adică a Raiului. Or, ”atunci când părinții aduc vorba despre Paradis, atunci când vorbesc cu copilul despre opțiuni (opțiunea eutanasierii, n.red.), oare nu influențează ei mintea unui copil de 9 ani care poate crede că Raiul arată ca Disneyworld?”, se întreabă lifenews.com. Altfel spus, dacă un copil în suferință fizică va ajunge să creadă că sufletul său va accede după moartea fizică în Rai, e posibil ca medicul psihiatru să considere această viziune a copilului drept acceptarea copilului de a fi eutanasiat.
Medic belgian: Eutanasierea acestor copii a fost un lucru bun
Unul dintre membrii Comisiei Federale pentru Controlul și Evaluarea Eutanasiei, Luc Proot, a făcut niște comentarii ieșite din comun despre cazul celor trei copii eutanasiați. ”Am văzut suferință mentală și fizică atât de copleșitoare încât eu am considerat că ce am făcut (eutanasierea copiilor, n.red) a fost un lucru bun”, a declarat acesta. Afirmațiile oficialului medical belgian sunt ciudate, deoarece lasă de înțeles că Luc Proot i-a întâlnit pe fiecare din cei trei copii atunci când aceștia erau încă în viață. În realitate, acesta a citit dosarele copiilor doar după ce aceștia și-au pierdut viața, deoarece procedura este ca membrii Comisiei Federale pentru Controlul și Evaluarea Eutanasiei să analizeze dosarele victimelor după eutanasie. Exprimarea oficialului belgian sugerează că în luarea deciziei eutanasierii acestor copii a contat mai puțin ”opinia” copiilor și a contat mai mult decizia celorlalți factori de decizie implicați, anume medicii și părinții sau tutorii copiilor.
Altă ciudățenie care ridică serioase semne de întrebare este faptul că nu există, în declarațiile reprezentantului Comisiei Federale pentru Controlul și Evaluarea Eutanasiei, nici o precizare privind iminența morții naturale a celor 3 copii. Asta deși legislația belgiană solicită în mod expres ca eutanasierea copiilor să fie realizată doar dacă aceștia se află, din cauza bolii sau a altor motive, în preajma momentului morții naturale. Pentru adulți, legislația din Belgia nu necesită această obligativitate.
Medic psihiatru: Eutanasierea fără acordul pacientului e, de fapt, crimă
Puterea decisivă pe care o au medicii psihiatri în cazul eutanasierii unei persoane care nu și-a dat acordul a fost pusă în discuție chiar de către unii medici psihiatri belgieni, dar și de către alți medici din această țară. Referindu-se la cazurile acelor bătrâni afectați de boli degenerative care sunt eutanasiați în Belgia fără acordul lor, doctorul An Haekens, directorul Spitalului de Psihiatrie Alexianen din Tienen (Belgia), a afirmat: ”Aceasta nu este eutanasie, deoarece pacientul nu a cerut procedura, deci e vorba de a lua o viață în mod voit. Nu cunosc alt cuvânt să descriu asta decât «crimă»”, citată de Associated Press.
Scandalul eutanasierii bătrânilor bolnavi de afecțiuni degenerative în lipsa acordului lor a făcut valuri în acest an în Belgia, după ce un doctor neurolog a făcut mai multe dezvăluiri. Doctorul Ludo Van Opdenbosch, neurolog membru al Comisiei Federale pentru Controlul și Evaluarea Eutanasiei, și-a dat demisia la finalul anului 2017 din comisie, scandalizat în urma eutanasierii unui bătrân bolnav de demență fără acordul acestuia. ”Nu vreau să fac parte dintr-o comisie care încalcă legea intenționat“, a declarat doctorul Ludo Van Opdenbosch. Conform acuzațiilor acestuia, Comisia Federală pentru Controlul și Evaluarea Eutanasiei a refuzat să dezvăluie autorităților cazul unui coleg medic din cadrul comisiei care a decis eutanasierea unui bolnav de demență fără acordul acestuia. Neurologul belgian a transmis presei la finalul anului trecut o scrisoare în care dezvăluie că pacientul ar fi fost eutanasiat la solicitarea familiei, fără să existe un consimțământ scris al acestuia. Mai mult decât atât, neurologul german a declarat că membrii Comisiei supervizate de Ministerul Sănătății au încercat să îl reducă la tăcere și că majoritatea membrilor comisiei, suporteri entuziaști ai eutanasiei, se acoperă unul pe altul și astfel acționează fără teamă de consecințele legii.
În Belgia, 360 de profesioniști, incluzând aici psihologi, medici psihiatri, medici de alte specializări, profesori, au semnat o petiție adresată autorităților în care solicită controale mai stricte în cazurile de eutanasiere a pacienților cu probleme psihiatrice.