După cum bine cunoașteți, fotografia- portret a fost populară încă de la începutul anilor 1800. Generația actuală (de după 2005, când apare ”selfie” în dicționare) nu este prima generație care folosește imagini pentru a se exprima (”selfie- de la ”sine, pe mine” și sufixul ”ie”- mic autoportret). Ideea centrală este aceea că portretul a fost mereu o parte importantă (și vitală) a artei, și a fotografiei ”de când lumea artistică”. Și, de vreme ce ne-ați captat interesul cu ”selfie-urile”, puteți să ne spuneți cum se numește procesul care a dat naștere primului ”autoportret”?
Este vorba de pictorul francez Louis Daguerre (1789-1851) care a realizat ”daghereotipie” (imagini realizate de el), un proces ce a dat portretelor un efect de ”oglindă” (sharp reflective style). Acest proces a scos în evidență trăsăturile fine ale feței, făcându-le populare (acest tip de poze) în anii 1800. Deci, stilul retro revine în forță. Îmi pare rău, nu suntem ”prima generație” care să se exprime astfel. Iar cele, cei care nu zâmbesc au dreptate să se fotografieze așa, primele poze aveau timpul de expunere foarte lung (cam cinci minute), nu permiteau alte ”sentimente”, trebuia să stai nemișcat. Respectă ”selfie-ul” tradițional. Dacă înainte era nevoie să stai nemișcat, tehnologia modernă permite ”selfie-uri” rapide, ceea ce a dus și la multe accidente.
Prima poză în care apar oameni care beau (beau ”Edinburgh ale”) și petrec. Poză realizată în 1844 de David Octavius Hill
Cum rămâne cu ”selfie-urile” făcute în grup? Primul american care a folosit tehnica aceasta a fost Robert Cornelius. Care a fost ”The first light Picture ever taken. 1839.” – cum ar spune Robert Cornelius- pentru voi?