Scrutin pentru europarlamentare sau pentru referendum? campania electorală europarlamentară, care va începe pe 26 aprilie şi se va încheia pe 25 mai, ar fi de dorit ca temele de actualitate din Uniunea Europeană să fie aduse la cunoştinţa electoratului din România, pentru ca cetăţenii cu drept de vot să ştie pe cine votează şi cine îi va reprezenta în viitorul Parlamentul European, în perioada 2019-2024. Temele politice europene ar fi de dorit să fie propuse de moderatori, iar candidaţii invitaţi în emisiunile televizate să le dezbată, dacă actorii politici înscrişi pe listele centralizate şi descrescătoare propuse de partidele politice cetăţenilor îşi propun să prindă un loc eligibil în Parlamentul European, însă mobilul alegerilor europarlamentare va fi reprezentant de tema justiţiei, care va reprezenta principalul subiect al campaniei electorale europarlamentare, dar care ar putea diviza cetăţenii şi societatea, prin nivelul discursului şi comportamentului politic.
În loc să se realizeze depolitizarea justiţiei prin consens politic, alegerile pentru Parlamentul European va transforma referendumul pe tema justiţiei propus de Preşedintele Kalus Iohannis într-unul justiţiar. Astfel, tendinţele politicianiste, electoraliste, populiste şi justiţiare, precum şi pasiunile şi emoţiile actorilor politici vor electriza membrii şi simpatizanţii partidelor politice mai ales pe reţelele de socializare, unde fiecare cetăţean cu drept de vot se poate exprima pro sau contra.
Organizarea referendumului concomitent cu alegerile pentru Parlamentul European va transforma scrutinul politico-referendar din 26 mai 2019 în campanie electoralo-justiţiară. Prin organizarea concomitentă a alegrilor europarlamentare şi a referendumului, președintele ţării va testa, înaintea campaniei prezidenţiale, dacă ar mai putea candidata sau nu pentru următorul mandat de Preşedinte.
Refrendumul poate creşte în mod real numărul alegătorilor prezenţi în cabinele de vot, printr-o mobilizare forţată a electoratului, prin intermediul reţelelor de socializare de către actorii politici pro referendum. Pe de altă parte, prezenţa scăzută la urne va fi cerută de actorii politici din tabăra anti referendum. Mesajele pro europene şi pro justiţie ale partidelor politice împlicate în campania electorală europarlamentară vor mobiliza electoratul şi astfel referendumul ar putea fi validat, iar mesajele anti referendum, print-o mobilizare modestă, îl va invalida.
Probabilitatea ca un cetăţean cu drept de vot să pună ştampila pe ambele buletine, unul pentru partidul sau candidatul pe care îl simpatizează şi altul cu varianta da sau nu înscrisă pe bultetinul de vot al referendumului, reprezintă doar voinţa lui individuală şi nu-i poate fi impus sau solicitat de reprezentaţii partidelor politice din secţiile de votare.
Reprezentanţii partidelor în secţiile de votare ar trebui să întrebe în prealabil cetăţenii dacă doresc două buletine de vot înainte de a intra în cabina de vot. Primirea celor două buletine de vot de către cetăţenii înscrişi în listele electorale permanente ale AEP şi stampilarea lor, prin da sau nu, fără ca aceştia să fie întrebaţi, ar putea realiza procentul de 30%. Refuzul sau acceptarea cetăţeanului de a primi unul sau cele două buletine de vot va pune în lumină, în mod distinct, care va fi procentul electoral, pentru alegerile europarlamentare şi pentru referendum.
În democraţiile consolidate se recurge de foarte puţine ori la interogarea sau consultarea populaţiei cu privire la calea politică de urmat, deoarece referendumul consultativ, are două tăişuri şi poate declanşa crize şi conflicte la nivel politic şi social, cum a fost referendumul organizat pentru Brexit, cele pentru validarea consitituţiei europene în Franţa şi Olanda, dar şi în Italia în 2016, când cetăţenii au respins reforma constituţională dorită de guvernul Renzi, iar rezultatul referendului a constat în demisia Preşedintului Consiliului de Miniştri.
Florin GRECU este doctor în științe politice, 2011, Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.
În prezent, lector univ. dr. la Universitatea Hyperion din București, Facultatea de Ştiinţe Sociale, Umaniste şi ale Naturii, specializarea Științe Politice. A scris volumul Construcția unui partid unic: Frontul Renașterii Naționale, Editura Enciclopedică, București, 2012 și a publicat mai multe articole despre monarhia autoritară şi de analiză politică în revistele Sfera Politicii, Polis, Punctul Critic şi Observator Cultural.