Școlii închise, o mare problemă a autorităților locale
Featured, Social

Școlii închise, o mare problemă a autorităților locale

Școlii închise din cauză că au rămas fără elevi și puse în conservare de primării. Școli funcționale, dar cu toaletele în curte. Și unități de învățământ în curțile cărora pasc liniștite vacile. Acesta este peisajul în multe sate din Giurgiu, ca și în multe alte colțuri de țară, cu o lună înainte de începerea noului an de învățământ. Un an care se anunță a fi, cel puțin teoretic, altfel.

Școlii închise, o mare problemă a autorităților locale

Cu laptopuri în clasă și toaletă în curte

În fața școlii din comuna Remuș, județul Giurgiu, flutură drapelul Uniunii Europene. Dincolo de poartă, însă, nici urmă de confort. Dascălii așteaptă laptopurile și tabletele promise de stat. Iar elevii sunt așteptați să folosească, și din toamnă încolo, aceleași toalete… din curte.

– Toaletele pentru elevi tot în curte, aici, nu?

– Da!
– Tabletele le așteptați?

– Nu avem tablete!

– Nu aveți tablete.

– Au copiii telefoane!

– Primăria nu a cumpărat pentru elevi!?

– Am înțeles că o să dea de la minister, acum, pentru fiecare clasă câte un laptop. (…) Noi avem cu ce să lucrăm. Nu ne văităm aici.

– Câți elevi sunt aici, doamnă? Aproximativ.

– Puțini. Eu am 12 în clasă.

Termopan la școala închisă
La Valea Bujorului, e o școală construită în 1951. Acoperișul pare montat recent. Pereții exteriori sunt izolați termic, dar, pe alocuri, distruși voit. În curte… ruina fostei toalete, o fântână părăsită, un tobogan ruginit și-un balansoar periculos de-a dreptul.

Locul este-n custodia primăriei Izvoarele. Tot de ea aparține și școala Chiriacu, numărul 2. Are toalete mizerabile în curte, dar ferestrele sunt de termopan! Primăria Izvoarele, cea care a investit bani în ele, zice că toți copiii din comună au fost comasați în alte două școli, iar în Valea Bujorului și la școala numărul 2 din Chiriacu nu mai sunt elevi.

– S-au închis din ce cauză?

– Nu s-au închis… Nu sunt elevi. Deci, numărul de elevi s-a încadrat în școlile astea două.

– Am înțeles!

– Numărul efectiv de elevi este mic.

Școlii închise, o mare problemă a autorităților locale

Școală pusă în conservare
Lângă Primăria comunei Schitu e o școală verzulie. În odaia dinspre drumul pietruit, acuarele, acte și saci cu diverse cărți. Pe-o fereastră e lipit buletinul de vot de la ultimele prezidențiale, cu Dăncilă și Iohannis. Prin altă fereastră se vede un router de internet, în alta zace o porție din laptele guvernamental oferit gratuit în școli. La streașină se leagănă doi păianjeni, iar curtea e… un deal strâmb. Aici au învățat câțiva copii de la clasa pregătitoare și-o mână de grădinei. Acum, viceprimarul zice c-a pus-o la păstrare.

– Aici școala este în conservare, spune Vlad Nicolae, viceprimarul comunei Schitu din Giurgiu

– Asta verde?

– Da, asta verde în conservare, da!

La finalul poveștii vă prezentăm o… vacă. O vacă priponită chiar în curtea școlii din satul Uzunu, comuna Călugăreni.

Distanțarea, marea provocare a școlilor de la oraș
Școlile au primit acum undă verde să se organizeze local pentru începerea noului an școlar în condiții de pandemie. Practic, greul a fost pasat pe umerii directorilor. Ei trebuie să găsească soluții concrete și corecte pentru toți elevii. Marea provocare a începutului noului an şcolar va fi, așadar, pentru autorităţi, să asigure distanţa fizică între elevi.

Cel mai greu le este celor care au mai mult de 25 de elevi într-o clasă și trebuie să îi împartă pentru a respecta normele de distanțare fizică. Iar dacă nu reușesc, sunt nevoiți să apeleze și la învățământul online.

Părinții, însă, sunt reticenți față de ideea de școală pe internet. Au văzut ce înseamnă în ultima parte a anului școlar trecut și majoritatea sunt nemulțumiți. Chiar dacă riscurile presupuse de colectivităţi sunt ridicate, mulți părinţi spun că NU se tem să-și trimită copiii la ore.

Elev: „Clasa nu e cine știe ce casă mare!”
Deşi Legea învăţământului prevede cel mult 25 de elevi într-o clasă, în Bucureşti sunt şcoli în care clasele au, de regulă, de 36-37 de copii.

– Mi-ar plăcea să stau la școală, în loc să stau acasă și să mă bârâie mama la cap cu lecțiile, spune un puști întâlnit în parc.

– Câți elevi sunteți voi în clase?

– 36!

– Ai auzit că din toamnă ar trebui să stați puțin mai răsfirați, tocmai ca să păstrați distanța aceasta?

– Da, știu, dar totuși cred că o să stăm aproape, pentru că clasa nu e ca cine știe ce casă mare!

Părinte: „Dacă sunt imunizați natural, mi se pare în regulă”
Și părinții ar vrea să meargă copiii la școală. Învățământul online nu le inspiră încredere.

– Sperăm să se deschidă, chiar dacă va fi distanțare socială, chiar dacă vor fi mai puțini în clasă și mai multe grupe. Clasa zero, ce va face băiatul meu, online, este foarte greu, spune o mamă.

– Nu vă temeți să vă trimiteți copilul la școală, în aglomerație?

– Sincer, nu. Nu spun că nu există virusul, dar cred că dacă facem ce am făcut și până acum, de când a apărut, din martie, așa cum nu ne-am îmbolnăvit până acum, cred că vom putea să mergem mai departe fără să ne îmbolnăvim, spune părintele.

***

– Vă lăsați cu încredere copilul la școală?

– Da! Dacă sunt imunizați… natural, mi se pare că e în regulă! – spune o mamă.

În Capitală sunt 418 şcoli de stat, în 11 dintre acestea se învaţă în trei schimburi, iar 17 sunt supraaglomerate.

Legea Educaţiei Naţionale prevede că într-o clasă pot învăţa cel mult 20 de elevi de ciclu primar, 25 de copii de ciclu gimnazial şi 30 de elevi de liceu.

Una dintre marile provocări ale perioadei imediat următoare va fi nu numai ca directorii şcolilor să găsească spațiu suplimentar pentru copii, ci şi mai mulţi profesori.

Ce se întâmplă în provincie. Părinții, reticenți la ideea școlii online
Problemele de la Centru se regăsesc şi în multe şcoli din ţară. La Şcoala Gimnazială din Filiași învață 1.473 de copii. Conducerea susține că este imposibil să asigure tuturor elevilor acces egal la învățământ.

„Este greu să faci învățământul online cu elevii de 6-10 ani. Trebuie să fie neapărat un părinte lângă ei. Acolo am identificat și cred că am putea face față cu spațiile pentru două ture. Sunt două probleme care apar aici. În momentul respectiv, cu siguranță va trebui să utilizăm toate laboratoarele fizică, chimie, biologie, informatică, limbi moderne, toate vor fi utilizate. Atunci, cei de gimnaziu cu siguranță nu vor putea să facă în condiții optime aceste lecții”, explică Alin Mondescu, directorul Școlii Gimnaziale Filiași.

Părinții, pe de altă parte, nu sunt de acord cu orele online. Susțin că în ultimele luni ale anului școlar trecut, când copiii au învățat de acasă, bagajul de cunoștințe noi acumulate a fost vizibil diminuat.

„Majoritatea dintre noi lucrează. Bineînțeles că ne dorim ca și copii să se întoarcă la școală și să reînceapă cursurile așa cum s-a făcut până acum”, spune Alina Grigorescu, reprezentant în Consiliul Părinților. „Teama există și pentru noi, și când ieși din casă, și când te duci în parc cu copilul, când te duci la cumpărături, teama există peste tot. Pentru noi este foarte importantă educația în momentul de față”, spune Alina Grigorescu.

În comuna Măgura din Bacău, primarul s-a pregătit pentru ce este mai rău.

„Am achiziționat 200 de tablete pentru elevii școlii Emil Brăescu, care ne vor fi de mare ajutor pentru desfășurarea activității în condițiile în care situația o va impune și nu ne vom putea întâlni în sălile de clasă”, spune Costraș Iordache, primarul comunei Măgura.

Și aici, însă, părinții cer că elevii să meargă fizic la școală.

„Bineînțeles că ne este frică de virus, dar trebuie făcut în așa fel încât să ne putem proteja și copiii să fie în siguranță”, spune un părinte.

Autoritățile din comuna Fărcașa, județul Maramureș, au gândit o rocadă a elevilor, astfel încât să învețe și acasă, și la școală.

„Vom desfășura cu o grupa față în față o săptămână, iar grupa care rămâne acasă va beneficia de ora de la școală printr-o transmitere live, deci este o rocadă între grupe”, explică Viorela Vele, directorul școlii din Fărcașa.

Aproximativ 400 de elevi de școala gimnazială și peste 100 cu vârste de grădiniță vor merge din 14 septembrie la școala din Fărcașa, județul Maramureş.

Cum își imaginează elevii că ar arăta școala ideală
Exemple concrete, desprinse din viaţa reală şi exercitii practice. Asta îşi doresc elevii de gimnaziu şi liceu. Aşa ar înţelege mai uşor teoria şi ar găsi un corespondent în viaţa de zi cu zi. Concluzia reiese dintre-un studiu realizat de o organizaţie educaţională care îşi propune să descopere cum arată, pentru elevi, şcoala ideală. Studiul a fost realizat luna trecută, la nivel naţional, pe un eşantion de 600 de tineri de gimnaziu şi liceu.

Discuțiile libere dintre profesori și copii, care să le permită tinerilor să-și exprime opiniile, şi orele cu mai multă practică, în şcoli moderne, sunt printre cele mai mari dorinţe ale elevilor zilelor noastre.

– Ce ar trebui să facă un profesor că vouă să va fie mai ușor?

– Chimia. De exemplu, anumite reacții chimice m-au ajutat mai mult văzându-le pe viu în laborator. Ne-ar ajuta mai multă practică, asta vreau să zic. Pentru că noi înțelegem mai mult dacă ne jucăm cu anumite chestii, să le înțelegem mult mai bine, pentru că am văzut locul lor și ce fac ele. Avem nevoie de un sprijin! spune Andreea, elevă de liceu.

Mai mult de jumătate dintre cei 600 de tineri care au participat la sondajul despre cum ar arăta şcoala ideală simt nevoia unor dascăli dedicaţi.

„Profesorul ideal ar trebui să fie o persoană cu coloană vertebrală, care să aibă propria lui părere, dar care să nu influențeze părerile elevilor lui. Ar trebui să ne învețe cum să ne comportăm în societate, ar trebui să fie pasionat de materia pe care o predă”, spune Alexandru.

Nu de puţine ori, timp petrecut la şcoală este pierdere de vreme, spun elevii. Iar fără meditaţii sunt puţine şanse de reuşită, cred ei.

– Cât simți că te ajută școala românească, cât te pregătește pentru viitor?

– Maxim 10%. Personal, mă informez de pe internet și din cărți, spune Alexandru. Sunt unele materii, precum educația tehnologică, care ne învață meserii care atunci când vom ieși din școală vor fi deja automatizate, arată tânărul.

– Să zicem că stăm șapte ore la școală maximum. Venim acasă, ne facem teme, ne pregătim pentru orele următoare, tot se ajunge la un număr de ore destul de mare, spune Andreea.

– Plus că foarte mulți elevi trebuie să compenseze prin meditații, adaugă Alexandru. Nu îmi imaginez cum un sistem întreg de învățământ nu poate compensa acea oră și jumătate pe săptămâna de meditații.

„Cred că au nevoie de la profesor și de la școală de acea conexiune emoțională și susținere în a naviga prin toate informațiile la care au ei acces.
Pentru profesori, ca asociație, le facem workshopuri, traininguri de schimbare de mentalitate. Noi suntem obișnuiți: să ni se facă, să ni se dea, să așteptăm de la minster, ISJ-uri, pentru că nouă ne e frică sau nu ne asumăm responsabilitatea”, conchide Marinela Gheorghe, reprezentanta unui ONG pentru educație.


blank