Serviciile de informații occidentale avertizează tot mai insistent asupra faptului că Rusia ar pregăti o acțiune militară limitată împotriva Poloniei sau a unui stat baltic, concepută special pentru a testa viteza și fermitatea reacției NATO, fără a declanșa însă un război deschis. Cum ar răspunde Alianța într-o asemenea situație și cât de pregătită este pentru un astfel de test? „Presa” a discutat despre aceste scenarii cu generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, fost şef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei.
SUA au transmis Poloniei mai multe avertismente privind posibilitatea unei provocări din rusia pe teritoriul Poloniei în următoarele luni, potrivit unor informații publicate de The Telegraph, care citează surse din serviciile de informații poloneze. Printre scenariile analizate se numără atacuri cu drone asupra infrastructurii critice, simulări de atacuri aeriene menite să determine activarea sistemelor antiaeriene poloneze sau incursiuni limitate ale unor militari ruși ori belaruși, care ar putea fi prezentate ulterior drept erori de navigație sau misiuni de salvare.
Potrivit acelorași surse, o asemenea acțiune ar putea fi lansată fie din Kaliningrad, fie din Belarus și nu ar urmări cucerirea unui teritoriu, ci testarea reacției NATO și obligarea Poloniei să negocieze cu Moscova în loc să răspundă militar.
La rândul său, ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski, a declarat, în cadrul unei dezbateri organizate la Biblioteca Prezidențială Ronald Reagan din Los Angeles, că Varșovia ia în calcul inclusiv posibilitatea unei operațiuni sub steag fals, în care Rusia ar utiliza drone ucrainene pentru a lovi un stat NATO sau chiar propriul teritoriu, încercând ulterior să justifice o escaladare militară.
Premierul Donald Tusk avertizase, la începutul lunii iulie, că perioada următoare ar putea fi una critică în ceea ce privește eventuale provocări rusești împotriva Poloniei sau a statelor baltice.
În analiza experților occidentali, adevărata miză a unui astfel de incident nu ar fi cucerirea unui teritoriu, ci testarea solidarității Alianței Nord-Atlantice. Dacă un stat membru ar solicita activarea Articolului 5 în urma unui incident ambiguu, iar o parte dintre aliați, în special Statele Unite, ar considera reacția disproporționată, unitatea NATO ar putea fi pusă sub presiune. În paralel, proiectul european privind „zidul de drone” destinat interceptării unor astfel de amenințări este estimat să devină complet operațional abia în jurul anului 2030.
Ce înseamnă, în realitate, o operațiune sub steag fals
Generalul Virgil Bălăceanu spune că, spre deosebire de un atac convențional, scopul unui atac sub steag fals este ascunderea autorului și crearea unei aparențe care să permită atribuirea responsabilității unui alt actor.
„Dacă luăm în considerare modalitățile războiului hibrid, găsim o diversitate de acțiuni pe care Federația Rusă le-ar putea desfășura sub steag fals. O operațiune sub steag fals presupune, în primul rând, ascunderea adevăratului autor și, în al doilea rând, crearea unui pretext pentru a acuza un alt actor”, a explicat Virgil Bălăceanu.
De ce un atac asupra Estoniei nu ar aduce Moscovei avantaje reale
În ultimele luni a fost invocat frecvent scenariul unei acțiuni limitate în regiunea Narva din Estonia, zonă locuită majoritar de etnici ruși. Generalul consideră însă că, din punct de vedere militar și strategic, un asemenea pas ar produce Rusiei mai degrabă costuri decât beneficii.
„Am auzit aceste scenarii, însă încerc să mă pun în locul decidenților de la Moscova. Un asemenea atac ar testa solidaritatea Alianței Nord-Atlantice, dar ar demonstra, în același timp, că Rusia este dispusă să recurgă la agresiune militară directă. Întrebarea este ce ar obține. Cucerirea unei porțiuni din Estonia sau crearea unui cap de pod militar ar atrage aproape sigur un răspuns ferm al NATO”, a subliniat analistul.
În opinia sa, inclusiv un atac limitat cu rachete ar produce consecințe politice majore, iar Moscova încearcă în continuare să evite o confruntare directă cu Alianța.
„Principalul adversar al Federației Ruse rămâne Ucraina, iar NATO reprezintă, de asemenea, un adversar strategic. Un atac cu rachete, de exemplu, ar putea fi calificat drept operațiune sub steag fals doar dacă ar fi prezentat ca fiind lansat de Ucraina. În caz contrar, ar reprezenta un atac direct. Rusia încearcă, la fel ca NATO, să evite o escaladare a conflictului din Ucraina. În plus, un atac asupra unui stat membru NATO ar confirma fără echivoc imaginea Federației Ruse ca stat agresor”, a explicat Virgil Bălăceanu.
Flancul estic nu este la fel de puternic peste tot
Generalul atrage atenția că Moscova cunoaște foarte bine diferențele existente între zonele de responsabilitate ale NATO. În timp ce apărarea statelor baltice a fost întărită constant în ultimii ani, sud-estul Alianței, inclusiv România, continuă să prezinte vulnerabilități.
„Federația Rusă știe că Alianța își consolidează apărarea pe flancul nord-estic. În schimb, pe flancul sud-estic, inclusiv în zona României, există vulnerabilități cunoscute, inclusiv unele interne. Dacă Rusia ar ataca Estonia, NATO ar putea decide inclusiv o lovitură preventivă asupra Kaliningradului. Din punct de vedere al geografiei militare, Kaliningradul este izolat, iar Marea Baltică este, practic, o mare controlată de state membre NATO”, a subliniat analistul.
În aceeași ecuație trebuie luat în calcul și rolul Belarusului, care rămâne un aliat al Moscovei, dar evită până acum implicarea directă în războiul din Ucraina.
„Trebuie luată în calcul și poziția Belarusului. Celelalte state baltice au frontieră atât cu Federația Rusă, cât și cu Belarus. Aleksandr Lukașenko sprijină într-o anumită măsură Moscova, însă a evitat până acum o implicare militară directă și amplă”, a explicat Virgil Bălăceanu.
NATO ar observa din timp pregătirile unui atac
În cazul unei agresiuni convenționale, chiar limitate, generalul consideră că Alianța ar avea suficiente indicii înainte de declanșarea operațiunii, deoarece concentrarea unor forțe militare importante la frontieră nu poate trece neobservată.
„Dacă pregătești un atac cu obiective limitate, trebuie să concentrezi forțe la frontieră. În momentul în care începe constituirea unei grupări militare la granița cu Estonia, acesta este primul semnal pentru NATO că se pregătește o asemenea acțiune”, a subliniat analistul.
El apreciază că statele baltice beneficiază în prezent de o capacitate de apărare superioară celei existente pe flancul sud-estic al Alianței, inclusiv datorită prezenței permanente a unor forțe NATO consistente.
„În statele baltice există atât forțele armate naționale, cât și rezerve organizate potrivit conceptului de apărare totală. Aceste state pot mobiliza rapid efective importante, iar grupurile de luptă NATO au fost consolidate până la nivel de brigadă. În Lituania, Germania va avea din anul viitor o brigadă blindată permanentă, iar în Letonia forțele NATO sunt deja organizate la nivel de brigadă. Prin comparație, în România, Franța nu a acceptat dislocarea permanentă a unei brigăzi, ci doar trimiterea acesteia în situații de criză. O astfel de dislocare este însă mult mai dificilă decât menținerea unor forțe deja prezente în teren”, a explicat Virgil Bălăceanu.
Ambiguitatea rămâne principala armă a războiului hibrid
Generalul oferă și un exemplu recent care ilustrează cât de dificil poate fi stabilit autorul unei operațiuni desfășurate în zona gri a conflictelor moderne, făcând referire la ancheta privind dronele Sargan 3000 ajunse în Portul Constanța.
„Dronele Sargan 3000, îndreptate inițial spre estul Mării Mediterane, au schimbat direcția cu aproape 180 de grade și au ajuns în vestul Mării Negre, una dintre ele aterizând în Portul Constanța. Specialiștii spun că nu ar fi fost vorba despre un simplu GPS spoofing provocat de ruși. Totuși, dacă Federația Rusă a ajuns la o asemenea performanță tehnologică, nu aș exclude complet această ipoteză”, a subliniat analistul.
În concluzie, Virgil Bălăceanu apreciază că riscul cel mai ridicat nu îl reprezintă o ofensivă militară clasică împotriva unui stat NATO, ci intensificarea operațiunilor hibride, desfășurate într-o manieră care să facă dificilă identificarea responsabilului.
„Capacitatea de răspuns a statelor baltice este, așadar, ridicată. În schimb, dacă vorbim despre acțiuni de război hibrid, desfășurate sub steag fals, acestea pot fi pregătite și executate în secret. De aceea îmi este greu să cred că Federația Rusă ar recurge la un atac convențional, fie cu rachete, fie printr-o ofensivă limitată. În schimb, cred că își poate intensifica foarte mult operațiunile de război hibrid”, a explicat Virgil Bălăceanu.
