Conform datelor furnizate pentru „Adevărul” de către Ministerul Muncii, în România erau, marți, 23 aprilie, nu mai puțin de 236.864 beneficiari ai venitului minim de incluziune, ce înlocuiește fostele ajutoare sociale.
Venitul minim de incluziune în România este sprijinul financiar acordat de stat pentru a asigura nivelul de trai minimal, pentru familiile și persoanele singure aflate în situația de dificultate. Acesta înlocuiește ajutorul social şi alocaţia pentru susţinerea familiei și a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2024.
România asistaților social
În primele trei luni din acest an, 6.582 beneficiari ai venitului minim de incluziune au refuzat să presteze ore în folosul comunității sau să se prezinte la agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă.
Asta deși conform Legea nr.196/2016, ”persoanele apte de muncă beneficiare de venit minim de incluziune au obligația să presteze, lunar, acțiuni sau lucrări de interes local și să își caute un loc de muncă prin intermediul agențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de muncă”. Drept urmare, cei care au refuzat să muncească au rămas fără venitul minim de incluziune.
Conform datelor pentru luna februarie 2024, cei mai mulți beneficiari ai venitului minim de incluziune sunt în județele Dolj (12.923), Bacău (11.831), Buzău (9.951), Suceava (9.875), Iași (9.80), Teleorman (9.744) și Vaslui (9.544).
La polul opus, cei mai puțini beneficiari ai venitului minim de incluziune sunt în București (386), Ilfov (999) și Timiș (1.630).
”Adevărul” a dorit să afle de la Ministerul Muncii ce soluții s-ar putea găsi pentru integrarea acestei categorii de persoane, inclusiv în condițiile în care valoarea venitului minim de incluziune este una redusă.
„Ca soluții de integrare, sunt inclusiv burse ale locurilor de muncă pe care le organizăm și în zonele cu mulți beneficiari de venit minim de incluziune. Pe de altă parte, este și o implicare a autorităților locale în formarea și informarea acestor beneficiari. Acești beneficiari pot avea locuri de muncă nu doar în localitatea de domiciliu. De exemplu, un beneficiar din București poate lucra și la distanță pentru o companie din Iași. Ideea e să lucreze”, au precizat pentru „Adevărul” reprezentanți din cadrul Ministerului Muncii.
România asistaților social! Ce valoare are venitul minim de incluziune
De la 1 martie 2024, valoarea ajutorului lunar de incluziune pentru o persoană singură este de 346 lei, pentru o familie cu copii – 879 lei și de 504 lei pentru o persoană singură cu vârsta peste 65 de ani.
A crescut mult și numărul șomerilor care refuză locuri de muncă, după cum au precizat pentru ”Adevărul” reprezentanții Ministerului Muncii. Astfel, în primele trei luni din 2024, 1016 șomeri au refuzat locuri de muncă, de peste trei ori mai mult comparativ cu perioada similară din 2023.
„Pe de o parte putem spune că este o problemă de sistem, care nu funcționează cum trebuie, pe de altă parte, vorbim de o problematică socială extrem de importantă, care sigur că pune o presiune imensă pe acest sistem. Așadar, cred că rezolvarea sau ameliorarea acestei probleme stă în identificarea mai clară a factorilor care o generează și o întrețin”, a declarat psihologul Elena Sachelarie.
În opinia acesteia, ar fi extrem de utilă realizarea unor cercetări multiple, pornind de la definirea clară a condițiilor în care o persoană se încadrează în condițiile acordării de ajutor social de la statul român, precum și înțelegerea obligațiilor pe care asistatul social le are.
„Mulți dintre aceștia, refuză să muncească, chiar cu riscul de a pierde acest ajutor social, pe când alții, nu-și doresc să-l piardă. Din punct de vedere economic, trebuie văzut dacă sumele de bani primite sunt unele din care se poate trăi decent sau nu, și modul în care se încurajează integrarea de piața muncii a celor care beneficiază de aceste ajuoare. Posibilitatea de integrare pe piața muncii, desigur că trebuie studiată, pentru că trebuie văzut care sunt ofertele de angajare și în ce condiții se poate presta această muncă. De cele mai multe ori, mediul urban oferă mai multe posibilități de angajare decât mediul rural”, adaugă Elena Sachelarie.
Aceasta mai este de părere că trebuie identificate cu mai multă acuratețe, categoriile sociale și socio-profesionale din care acești oameni fac parte.
„Este evident că cel puțin o parte dintre aceștia au o problemă serioasă de adaptare socio-profesională, de exemplu faptul că nu sunt calificați pentru nici un fel de muncă, nivelul lor de pregătire profesională sau de educație fiind foarte scăzut, sau vârsta fiind înaintată, factor care poate face ca recalificarea profesională să devină o adevărată provocare”, mai spune Elena Sachelarie.