Revolutia din decembrie , pe 21 decembrie 1989, a venit momentul bucureştenilor să răspundă apelului ”Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”. Marele miting televizat, organizat pentru ca Nicolae Ceauşescu să anunţe că e ferm hotărât să restabilească ordinea în ţară, s-a destrămat încă de la primele minute, iar mii de oameni au ajuns pe străzi, în confruntări cu forţele de Miliţie şi Securitate. Sute dintre ei au murit, au fost răniţi sau arestaţi în noaptea de 21/22 decembrie, iar la ”Baricada de la Inter” au rezistat eroic până după miezul nopţii
Revolutia din dimineaţa de 21 decembrie 1989, mii de timişoreni erau deja în Piaţa Operei şi tot mai mulţi continuau să vină. Peste 100.000 de oameni, într-o euforie generală condusă de cei din balconul Operei, se îmbrăţişau, cântau şi scandau ”Libertate!”, ”Jos Ceauşescu!”, ”Jos comunismul!”, ”Armata e cu noi!”. Dar mai ales, cel mai important slogan: ”Azi în Timişoara / Mâine-n toată ţara!”. Cu toţii ştiau că – fără Bucureşti – flacăra Revoluţiei pornită la Timişoara ar putea fi stinsă de dictatorul Nicolae Ceauşescu.
Din oră în oră, din balcon se citea textul Proclamaţiei Frontului Democratic Român, care circula, tipărit, prin mulţime. Inginerul tipograf de atunci, Ioan Aurel Laslău povesteşte pentru revolutions.ro că noaptea, la Tipografie a năvălit o formaţiune de paraşutişti, să verifice dacă nu tipăreau ceva ilegal.
“Au năvălit cu o violenţă extraordinară, în incinta tipografiei,” îşi aminteşte Laslău. ”Au lovit-o în faţă, cu patul puştii pe fata de la pază, aflată în chioşcul de la intrare; i-a zburat sângele pe pereţi. Apoi au intrat în biroul directorului şi în secţia tipografică, unde i-au ameninţat cu arma pe tipografi. Oamenii m-au anunţat că sunt terorizaţi de militari, întrebaţi dacă tipăresc ceva neaprobat, au căutat spalturile. Noroc cu vigilenţa oamenilor, care au reuşit să ascundă tot.”
Revolutia din decembrie 1989- Evocarea luptei pentru libertate :
La ora 12:00, în Piaţa Palatului din Bucureşti, începe marele miting organizat pentru ca Nicolae Ceauşescu să-i înfiereze pe huliganii de la Timişoara şi să încerce să potolească nemulţumirile anunţând că măreşte pensiile şi alocaţiile pentru copii. Totul, transmis în direct pe televiziunea naţională. Doar că, la câteva minute după începerea mitingului, se declanşează haosul. Unii povestesc că de la o petardă, alţii spun că de la un grup de timişoreni care au început să scandeze ”Libertate!”, iar alţii, de la un vuiet ciudat şi agasant care se auzea din staţiile de amplificare. Oamenii au rupt pancartele şi s-au împrăştiat pe străzi. ”Alooo! Alooo!” striga Ceauşescu, lovind cu degetul în microfon. ”Alooo! Tovarăşi! Aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre!” Degeaba. Transmisiunea TVR s-a întrerupt brusc, spre stupoarea întregii naţiuni, care a înţeles că, în sfârşit, se întâmplă ceva.
Oamenii se retrag panicaţi din Piaţa Palatului, plecând în toate direcţiile: către Nuferilor, Magheru, Sala Palatului, Cişmigiu, scrie Marian Sultănoiu pe revolutions.ro. O parte dintre cei care ajung în faţa Sălii Dalles, Hotel Intercontinental, Teatrul Naţional, se opresc, constituie o mare horă şi scandează lozinci anticeauşiste.
În scurt timp, Armata, Securitatea şi Miliţia organizează cordoane în diferite puncte ale bulevardului Magheru, cel mai important fiind cel amplasat dreptul străzii Batiştei, perpendicular pe bulevard. Acolo se va naşte, în jurul orei 17:00, ”baricada de la Inter”.
Revolutia din decembrie 1989- Evocarea luptei pentru libertate :
În jurul orei 18:00, la baricadă se strânseseră aproape 2.000 de oameni. 15 dintre ei au fost ucişi, iar 10 răniţi, în două momente succesive. În jurul orei 16.00, şoferul unui camion cu muniţie, care se îndrepta dinspre Universitate spre cordonul de scutieri din zona Batiştei, este rănit la cap de o cărămidă aruncată de unul dintre manifestanţi, pierde controlul autovehiculului şi intră în plin în demonstranţi şi militari – mor 7 oameni, alţi 5 fiind răniţi. Ceilalţi, revoltaţi, se îndreaptă spre militari. Aceştia se sperie şi deschid focul împotriva protestatarilor. Mor 8 oameni, iar 5 sunt răniţi.
Dan Iosif, Dumitru Dincă şi alţi demonstranţi continuă consolidarea baricadei, cu scaune, mese şi jardiniere, scoase din restaurantul ”Dunărea”, cu coşuri de gunoi din tablă, apoi cu maşini staţionate în zonă – incendiate ulterior, împreună cu un TAB din tehnica ”inamică”, undeva în jurul orei 18:30 – o ambulanţă şi saltele, potrivit declaraţiilor lui Dan Iosif, unul dintre iniţiatorii baricadei.
Baricada în flăcări în despărţea pe manifestanţi de cordonul de scutieri, în spatele cărora se aflau coloane de taburi şi plutoane de militari în termen. Încercând să disperseze mulţimea, după căderea serii s-au folosit tunuri cu apă şi grenade lacrimogene. Apoi s-a executat foc cu trasoare, în plan vertical, dublate de focuri cu muniţie de război, în plan orizontal.
După miezul nopţii, barcada de la Inter a fost spartă de două tancuri care au trecut în viteză, deschizând focul asupra manifestanţilor. Sute de oameni au fost arestaţi, ucişi sau răniţi în noaptea de 21/22 decembrie 1989 în Bucureşti.
Revolutia din decembrie 1989- Evocarea luptei pentru libertate :
Chirurgul Mircea Beuran era în Spitalul Floreasca în după amiaza de 21 decembrie 1989. ”Am rămas în spital pentru că strada era plină de oameni. Umblau maşinile militare şi, odată cu lăsarea serii, au început să se audă focuri de armă,” povesteşte medicul pentru revolutions.ro. ”Ţin minte că primii morţi pe care i-am văzut erau doi tineri. Se spunea că au fost loviţi de o maşină militară şi i-au adus de la locul accidentului, undeva în zona Piaţa Universităţii, numai că la sosirea la spital erau decedaţi.”
Apoi au început să fie aduşi tot mai mulţi, depăşind capacitatea spitalului şi experienţa medicilor, care nu mai avuseseră de a face cu oameni împuşcaţi. „Am avut răniţi prin împuşcare cu leziuni de torace, cu leziuni de abdomen, cu leziuni de membre, cu leziuni de bazin,” îşi aminteşte Mircea Beuran. ”Lucrurile acestea, iniţial, au păstrat o anumită cadenţă, să spunem, a disciplinei medicale, dar la un moment dat a început să crească numărul accidentaţilor şi al împuşcaţilor.”
Spre dimineaţă, lui Nicolae Ceauşescu – rămas peste noapte în clădirea Comitetului Central al PCR – i se raportează că revolta a fost reprimată, iar centrul Capitalei – eliberat, maturat şi spălat. Ănsă, la fel ca la Timişoara, zorii zilei de 22 decembrie aveau să aducă zeci de mii de bucureşteni în Piaţa Palatului. De această dată, nechemaţi de nimeni.
Gindul ; RO