Reforma cu riscul colapsului economic! La 26 ianuarie 1952, comuniștii introduc denominarea leului. Distrug masa monetară a statului.
Reforma a fost făcută de Consiliul de Miniștri al RPR (Guvernul) dar Ministrul de Finanțe Vasile Luca va plăti cu funcția și cu viața.
Reforma monetară din 26 ianuarie 1952- preliminarii
Reforma monetară venea după alte două reforme fundamentale încercate de comuniști: naționalizarea și colectivizarea. Începute în 1948, doar naționalizarea a reușit din prima. Succesul colectivizării va fi anunțat abia în 1962. Asta, deși Gheorghiu-Dej, liderul comuniștilor români se gândise chiar să abandoneze totul.
Dar oare de ce a fost nevoie de reforma monetară? Desigur, era inflație în România. Leul românesc decăzuse dramatic în raport cu francul francez sau dolarul american. Dar, să nu uităm, România era în Blocul de Est. Raportarea la dolar era doar la nivel macro-economic. România avea de achitat daune către URSS de 300 milioane dolari cel puțin. Principalele sectoare economice erau Sovrom-uri. Adică societăți mixte sovieto-române care vor exista până în 1954.
Reforma monetară din 26 ianuarie 1952- rațiune și strategie
Reforma monetară din 26 ianuarie 1952 a fost gândită de sovietici și sugerată românilor. Se considera că reforma va anula „moșierimea” și „burghezia”. Se știa că Marea Criză îi alungase pe aceștia din fața băncilor. Leul stabilizându-se după 1933, se țineau banii la saltea, la propriu. Se investea în napoleoni de aur („cocoșei”) și bijuterii de aur și alte podoabe.
Ori, reforma a decis. Un leu nou valora 20 lei vechi. Nu ar fi fost chiar o dramă, dar reforma prevedea clar! Doar o anumită sumă de bani se putea preschimba. Așadar, banii din saltelele bogaților nu au mai valorat decât hârtia pe care au fost tipăriți. Apoi, evident, s-a dat ordin să fie arestați cei ce dețineau aur și nu-l puteau justifica. Aurul s-a confiscat.
Pe termen lung, statul a avut o victorie. Devenise unic proprietar funciar și industrial. Acumulase metalul prețios și controla masa monetară. Banca Națională urma să stabilească un curs avantajos leu-dolar și alte valute, evident, pentru schimburi internaționale. Și totuși, la nivel imediat, reforma monetară, mai că nu le-a răsturnat masa în cap inițiatorilor! Evident, s-a găsit soluția: arestarea Ministrului de Finanțe!
Ministrul de Finanțe moare la Aiud!
Reforma monetară a făcut o victimă. Luka Laszlo -Vasile Luca (8 iunie 1898, Catalina, Covasna, România – 23 iulie 1963, Aiud, regiunea Cluj, România), Ministrul de Finanțe a ajuns la închisoare! De fapt, el a fost mai întâi criticat la Plenara PMR din 1 martie 1952. A fost acuzat de „deviaționism de dreapta”! Tocmai el care făcuse reforma cât mai stângist posibil! Adevărul era că măsura de denominare aproape că a băgat România populară în incapacitate de plată. Cumva, investițiile sovietice în industrializare și energie care au debutat după 1950 (fabrica de camioane de la Brașov, Hidrocentrala Bicaz, Combinatu Chimic de la Borzești) au mai amortizat din șocul reformei monetare din 1952.
Între 14 august 1952 și toamna lui 1954, a fost anchetat. Condamnat la moarte pentru subminarea economiei naționale, a primit comutarea la muncă silnică pe viață. A murit la Aiud, unde erau închiși și „dușmani de clasă” țărăniști, liberali, la 23 iulie 1963. Va fi reabilitat alături de Lucrețiu Pătrășcanu în 1968, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Ceaușescu preluase leadership-ul partidului în anul 1965, la moartea lui Gheorghiu-Dej