Reactorul nuclear de la Cernobîl s-a reactivat

Reacțiile de fisiune nucleară au reînceput în masele de uraniu îngropate în reactorul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobîl, care a explodat în 1986

În acest moment, oamenii de știință încearcă să își dea seama dacă aceste reacții vor dispărea așa cum au și apărut, adică singure, sau va fi nevoie de intervenția oamenilor pentru a evita o tragedie, în ciuda faptului că, deocamdată, nu se menționează consecințe comparabile cu cele de acum 35 de ani, ci un eveniment mult mai mic. „Este ca și cum ar fi tăciuni într-un grătar”, spune Neil Hyatt, chimist în materiale nucleare la Universitatea din Sheffield, într-un interviu acordat revistei Science.

Senzorii au înregistrat un număr din ce în ce mai mare de neutroni, care reprezintă semnalul unei reacții de fisiune nucleară, într-una dintre încăperile inaccesibile ale reactorului, a explicat Anatolii Doroșenko, de la Institutul pentru Problemele de Siguranță ale Centralelor Nucleare din Kiev.

„Există multe incertitudini, dar nu putem exclude posibilitatea unui accident”, a adăugat și colegul acestuia de la Institut, Maxim Saveliev, afirmând că „numărul de neutroni crește încet”.

Când nucleul reactorului s-a topit, tijele de uraniu au folosit drept combustibil învelișul lor de zirconiu și tijele de grafit și nisipul s-au revărsat ca lava. Acestea au precipitat în pivnița de la intrarea în reactor unde s-au pietrificat în ceea ce se numește FCM (Fuel containing material – material care conține combustibil) adică 170 de tone de uraniu iradiat.

„Sarcofagul” construit reactorul la un an după accident a lăsat să intre apa de ploaie, apă care încetinește neutronii și, prin urmare, crește probabilitatea unei coliziuni cu uraniul, generând astfel alții într-un lanț prin fisiunea nucleului de uraniu. Odată cu ploile abundente, contorul de neutroni a crescut, dar apoi a revenit la nivelurile normale. Noua manta trebuia să protejeze și reactorul de apă și așa a făcut. Până când, în unele locuri, neutronii au început să crească din nou, aproape dublându-se în patru ani, la camera 305/2.

Cercetătorii sunt de părere că, odată cu uscarea FCM, coliziile dintre neutroni și atomii de uraniu sunt mai ușoare. Dacă asta se dovedește a fi adevărat, reacția de fisiune ar putea accelera exponențial, eliberând energie nucleară într-un mod necontrolat. Însă oamenii de știință spun că o astfel de problemă nu s-ar putea compara cu ceea ce s-a întâmplat în 1986, însă ar putea prăbuși, totuși, unele secțiuni instabile ale clădirii, eliberând praf radioactiv în noua structură de protecție, scrie LaStampa.
Cernobîl