Ordonanța alegerilor la grămadă a liberalilor adoptată împreună cu celelalte 24 în seara premergătoare îmbrîncirii Guvernului Orban din Piața Victoriei, a fost publicată în Monitorul Oficial. Cel puțin o vreme, este valabilă. Şi, dacă Avocatul Poporului nu-i pune o contră, adio, vom vota pe baza ei.
Un singur lucru mi se pare aberant, năstrușnic, nedemocratic, cretin de-a dreptul. Că fiecare poate vota pe unde se află, pe unde îl taie capul, pe unde are prieteni și pe unde dușmani în alegeri. Votul acesta de tip hai-hui, nomad, de tip întîmplător reprezintă un soi de șmecherie grosolană. Face din alegeri un mare ghiveci, o apă și-un pămînt, un haloimis politic tribal.
Poporul este chemat să vină la urne și să voteze cu ai noștri și să-i nenorocească pe ai lor. Toate dezbaterile pe teme electorale, toată experiența acumulată de-a lungul anilor se duce dracului. Revenim la principii aproape tribale. În 1990, alegerile din Romania, în ciuda faptului că au fost o caricatură electorală, n-au fost atît de aiuritoare precum cele care pot rezulta din această ordonanță a răzbunării.
Dar cel mai important lucru este faptul că noua OUG al liberalilor desființează total legătura dintre alegător și ales. Ce treabă au studenții cu primarii pe care îi votează în orașele unde studiază? Ce treabă au călătorii cu parlamentarii votați în gară? Toată această populație nomadă nu va ține minte pe cine a susținut și cui să-i ceară socoteală pentru promisiunile făcute. Ordonanța lui Orban taie cu satîrul toate legăturile între ales și alegător, între interesul cetățenilor pentru un proiect și ofertele diverşilor candidați. Nu mai contează decît producția națională de voturi și iluzia de democrație obținută cu voturi la grămadă. După părerea mea, și maimuțele ar putea vota după cîteva criterii care țin de un grup, de o cracă sau de o pădure.
A doua mare aberație a legi liberalilor vine de la faptul că nimeni nu mai știe cîți alegători sunt într-o comunitate, cîți au venit în pelegrinaj, în turism sau la un vot în sistem circuit? Oricînd, de pe tabletele și din calculatoarele STS, pot ieși cifre nebune, fără nici o legătură cu realitatea. Şi pas de contrazice STS-ul, Autoritatea Electorală Permanentă sau BEC-ul!
Şi așa am ajuns în situația de a ne îndoi de rezultate. Eu unul nu cred în procentele de la ultimele trei-patru alegeri prezidențiale și nici în cele de la europarlamentare și mă îndoiesc de cele de la ultimele prezidențiale. Cu mai puțini reprezentanți în secțiile de votare (partidele mici nu mai au delegați) dovezile sunt și mai greu de găsit. Să nu uităm că în 30 de ani de alegeri de toate felurile, cu măsluiri și lucrături, nu a fost dovedit niciodată nimic. Cu atît mai puțin au fost probate cele două milioane de voturi ”fraudate” în cazul celui de-al doilea Referendum de destituire a lui Traian Băsescu.
Americanul Philip Gordon a aterizat la București, a întrebat, cam cît de mare să anunțe frauda ca să se anuleze Referendumul și Monica Macovei a zis 2 milioane de voturi ajung. Şi Philip Gordon a zis două milioane de voturi au fost fraudate, ca atare Referendumul nu poate fi validat. Şi au folosit CCR-ul și erata și gata, a căzut Referendumul. Chiar așa a fost stabilit rezultatul pentru că Philip Gordon era american și-i reprezenta pe Democrați și nici azi nu știm bine care a fost înțelegerea între Democrați (reprezentați de Philip Gordon și el înaintaș al doamnei Hilary Clinton dar și, zice lumea, mai ales al lui Joe Biden).
Cum o să mai verificăm rezulatul alegerilor în acest vot obținut hai-hui? E ca și cum am primi cifre și procente pe stolurile de păsări în zbor! Ceva mai nebun, mai cretin, mai ofensator pentru logică și democrație nici că se putea!
De ce s-a ajuns la această formulă grosolană? Pentru că atîta poate actuala echipă de la a liberalilor și de la SRI. Rafinamentul oamenilor de acum se reduce la o lovitură cu ciomagul aplicată în creștetul adversarilor. Restul nu mai contează. Jocul politic este o prostie. N-a zis Orban, pe ei, pe mama lor?
Curajul de a recurge la această formulă ofensatoare pentru democrație nu vine doar din primitivismul abordării. Ea mai trădează și o pornire de răzbunare. Cînd a avut puterea, PSD-ul a hotărît de unul singur, a evitat negocierile și a impus reguli în interesăul său. De multe ori, i-a ieșit. De data aceasta a picat dedesubt și, dacă OUG rămâne așa, o va încasa la greu!