Protestul vestelor galbene a degenerat, devenind criza politica.Forţele de ordine franceze au recurs sâmbătă la Paris la gaze lacrimogene şi au folosit un tun cu apă pentru a dispersa miile de oameni care manifestau faţă de creşterile preţului la carburant, aşa-numitele ”veste galbene”, care încercau să se apropie de Palatul Elysée, sediul Preşedinţiei. Mişcarea această socială de protest ce a început în urmă cu două săptămâni a degenerat într-o criză politică.
Confruntările au avut loc în interiorul perimetrului de securitate stabilit de poliţie, când zeci de manifestanţi au încercat să iasă din acest perimetru pentru a ajunge la reşedinţa preşedintelui Emmanuel Macron, a cărui demisie au cerut-o prin sloganuri şi pancarte. Autorităţile franceze interziseseră adunările în proximitatea Palatului Elysée, şi semnalaseră Champ-de-Mars, situat în faţa Turnului Eiffel, drept loc permis pentru protest. Însă reprezentanţii mişcării, care a început ca un protest împotriva creşterii impozitelor la carburant, dar s-a diversificat pe zi ce trece, au respins acest punct de adunare şi au cerut să se poată apropia de reşedinţa lui Macron. Solicitare căruia i-au dat curs sute de ”veste galbene”, care au folosit mobilier urban pe care l-au lansat împotriva forţelor de ordine care stabiliseră un cordon de securitate. Autorităţile franceze au indicat că între manifestanţi s-ar fi putut infiltra grupuri de extremă dreapta pentru a radicaliza protestul. Răspunsul forţelor de securitate a venit sub formă de gaze lacrimogene şi folosirea unui tun cu apă, ceea ce a provocat scene extrem de tensionate. Ministrul de interne francez, Christophe Castaner, a menţionat că la Paris s-au strâns 8.000 de manifestanţi cu puţine ore înaintea începerii oficiale a protestului, prevăzut pentru ora locală 14:00 (13:00 GMT). Dintre aceştia, 5.000 se aflau pe Champs-Élysées. Totodată, Castaner a precizat că, la nivel naţional, mişcarea a suferit ”o puternică slăbire”, în întreaga ţară strângându-se circa 23.000 de manifestanţi, faţă de 124.000 câţi erau sâmbăta trecută la aceeaşi oră. În restul ţării continuă blocajele centrelor logistice şi ale drumurilor, situaţie existentă încă de acum o săptămână, dar cu o mai mică intensitate decât sâmbăta trecută, când potrivit cifrelor oficiale la proteste au participat pe parcursul întregii zile aproape 300.000 de manifestanţi. Susţinere în rândul populaţiei Mişcarea “vestelor galbene” al cărei nume vine de la vestele pe care şoferii sunt obligaţi prin lege să le poarte pentru vizibilitate în cazul în care maşinile lor suferă o defecţiune tehnică şi care nu este legată de o organizaţie oficială, a fost coordonată aproape în totalitate pe reţelele de socializare. Protestele “vestelor galbene” au început în urmă cu două săptămâni ca o mişcare populară, oamenii mobilizândi-se pe reţelele sociale şi a evoluat spre o adevărată criză socială şi politică. Aproape că revendicările iniţiale, scăderea preţului la carburanţi şi a puterii de cumpărare au trecut în plan secund, acum se cere demisia guvernului şi a preşedintelui, confruntaţi oricum cu o prăbuşire a popularităţii. Devierea de astăzi, a marşului vestelor galbene de pe Champs-Élysées spre Palatul Elysee demonstrează acest lucru. Susţinerea pe care o au “vestele galbene” în rândul populaţie este destul de importantă în ciuda aţiunilor acestora de blocare a drumurilor şi cailor de acces, beneficiază de 66% din simpatiea şi doar 22% din opoziţia francezilor. Destul de previzibil, ratele de simpatie sunt cele mai mari printre susţinători mişcărilor care se opun cu fermitate politicilor guvernamentale şi pre;edintelui Emmanuel Macron, formaţiunea de extremă-dreapa Adunarea Naţională (fosta FN), cu 88% şi Franţa Nesupusă cu 83%. În rândul susţinătorilor altor partide de opoziţie, cum ar fi republicanii sau Partidul Socialist, aceste cifre ajung la 66% şi 57%. De la „periferie”, în oraşe Această simpatie este exprimată mai ales în zonele rurale ale Franţei şi nu în rândul locuitorilor marilor oraşe. Dar chiar şi în cadrul aglomerărilor „metropolitane” rata simpatiei pare a fi aproape de 60%. Prin urmare, există o dimensiune transversală în această mişcare care, tocmai din cauza „Franţei periferice”, pare să fi reuşit să nu se limiteze la ea. Trebuie remarcat faptul că femeile mai mari sustinătoare ale mişcării 67%, faţă de 62% bărbaţii. Cu toate acestea, dacă cineva se gândeşte la acest lucru, această mişcare, care corespunde unei revolte a celor săraci, ar trebui să fie logic că femeile sunt în frunte. La fel a fost şi în cazul altor mişcări sociale, de la Revoluţia din 1789 până la începutul Revoluţiei din februarie 1917. În mod similar, vedem că tinerii lucrători (cu vârste între 25 şi 34 de ani) oferă sprijin important acestei mişcări. Executivul francez a aprobat o majorare a taxelor pentru carburanţi de 7,6 eurocenţi pe litru pentru motorină şi de 3,9 eurocenţi pentru benzină, pentru a reduce utilizarea autovehiculelor poluante şi a promova energia curată. Începând din ianuarie se vor aplica taxe suplimentare de 6 şi, respectiv, 3 eurocenţi. „Direcţia pe care am fixat-o este bună şi o vom ţine”, sublinia premierul francez, Edouard Philippe, după manifestaţiile din weekend-ul trecut. Cine pierde şi cine câştigă În acelaşi timp, scopul politic al acestei mişcări rămâne neclar. Niciun lider al opoziţiei nu poate pretinde că va „reprezenta” această mişcare cu orecare succes. Desigur, această mişcare a produs o nouă scădere a popularităţii preşedintelui Emmanuel Macron, aşa cum arată un alt studiu. Doar 26% dintre francezi au o părere bună despre preşedinte, iar din acest număr doar 5% au o opinie „foarte bună” despre el. Emmanuel Macron a fost adus de aceste evenimente până la scorul său din prima rundă a alegerilor prezidenţiale din 2017. Această mişcare a “vestelor galbene” provoacă o adevărată criză politică în Franţa, dar o criză din care – pentru moment – rezultatul rămâne nesigur. Analiştii spun că oricare va fi viitorul imediat al acestei mişcări, ea a reuşit să slăbească la extrem puterea lui Emmanuel Macron.