Maestrul Szobi Cseh a fost măcinat până în ultima clipă de gândul că puştii de la Asociaţia „Gladiator”, pe care-i şcolea de ani buni, vor rămâne ai nimănui. Chiar şi pe patul de moarte, cascadorul a vrut să se asigure că aceştia vor ajunge pe mâini bune. Azi, fiul său cel mare, Arpad, vrea să preia această şcoală.
În ciuda bolii cumplite care-l măcina, Szobi Cseh nu a renunţat să se ocupe de copiii de la Asociaţia „Gladiator”, pe care el însuşi a pus-o pe picioare. Aici, maestrul îi antrena pe puştii cu handicap fizic grav sau care proveneau din familii care n-aveau grijă de ei. Opt ani a lucrat cu aceşti copii şi a mers până în pânzele albe când autorităţile i-au evacuat din sala unde făceau antrenamentele. Marele cascador nu i-a uitat nici în ultima clipă a vieţii sale pe prichindeii de care era atât de ataşat. Una dintre ultimele dorinţe ale lui Szobi Cseh a fost aceea ca fiul său cel mare, Arpad, să ducă mai departe ceea ce reuşise el să clădească. „Fiul meu încearcă să preia «Gladiator», să vedem dacă va reuşi. Arpad vrea să-i ducă mai departe proiectul. Până în septembrie, copiii sunt în vacanţă, dar vom vedea în toamnă ce va fi”, ne-a spus Simona Cseh (58 de ani), văduva maestrului.
Ultima data, copiii făceau pregătire într-o sală de la Clubul Sportiv „Apollo”, după ce Şcoala 22 din sectorul 3 reziliase contractul cu asociaţia. La cursurile de cascadorie de la „Gladiator” s-au format tineri sportivi, dintre care mulţi au făcut şi performanţă.
Marele cascador spera ca, într-o bună zi, primăria de sector să contruiască un spaţiu dedicat exclusiv copiilor pe care el îi pregătea, dar nu a mai apucat să-şi împlinească acest vis.