Fusese drăguţă şi „de viaţă” în tinereţe, povestesc cei care au cunoscut-o pe Elena Ceauşescu. Despre muza Codului eticii şi echităţii socialiste se poate chiar spune că a trăit şi inspirat iubiri fatale.
MARIN, „NENEA” LUI CEAUŞESCU
Rude apropiate Elenei Ceauşescu nu mai găseşti în comună natală Petreşti (Dâmboviţa). „Bunica mea a cunoscut-o în tinereţe, mi-a spus, la faţa locului, Eugen Roşu, profesorul de istorie. Zicea că a fost o fată frumoasă şi la locul ei. Se ducea la bal şi îşi vedea de treabă printre celelalte.”
În iarna când împlinise 17 ani, Lenuţa Petrescu era deja ucenică la „Lantex” în Capitală. Poate că îşi găsise de lucru prin fratele Gheorghe (Gogu), mai mare cu patru ani. Îl cunoscuse, poate, prin el şi pe Marin Ceauşescu.
Al doilea născut al soţilor Lixandra şi Andruţă schimbase coasa şi sapă din Scorniceşti cu „brăţara de aur” a meseriei. Se ridicase cizmar ucenicind în atelierul cumnatului Ştefan Rusu, însurat cu sora cea mare, Niculina. Marin era la mijloc, la diferenţă de doi ani şi de Niculina şi de Niculaie (cum era scris la primărie prenumele viitorului secretar general).
Pe Marin din Scorniceşti pusese ochii întâi Lenuţa din Petreşti. Ori invers, poate. Scrisori nu şi-au scris sau nu s-au păstrat. Marin a plecat în armată, de-acolo în război… şi până la urmă s-a însurat cu nepoata unchiului Ştefan. Apăruse aşa şi Lenuţa aceea, scoasă de întâmplare dintr-un sat din Moldova. Şi „ucenicea” la gospodina unchiului patron de cizmărie în Bucureşti.
Mihaela M. Ceauşescu, fiica lui Marin (sinucis la Viena după moartea soţilor Ceauşescu), a descris, conform Jurnalul.ro, astfel în cartea „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig” povestea acelui secret în familie: „… avea ea, tanti Lenuţa (Elena Ceauşescu – n.n.) o slăbiciune deosebită pentru Marin, pe care-l cunoscuse înaintea lui Nicolae şi cu care chiar flirtase o scurtă perioadă… Aşa ziceau gurile rele din familie şi îi mai reproşa şi mama la necaz lui tata, dar aşa, mai mult în glumă, luându-l peste picior: De ce oare, Marine, n-ai luat-o tu, că salvai, dracu’ , ţara de la urgie?!”.
Care a fost, de-a lungul vieţii, relaţia dintre cei doi fraţi, cum se înţelegeau, în ce raporturi se aflau unul cu celălalt?
Relaţia era ca de la frate mai mare la cel mai mic, mai ales că, la olteni, asta chiar însemna ceva. Fratele mai mic îi spunea „nenea” celui mai mare, nu-i spunea pe nume. Sigur că, în timp, relaţiile s-au modificat. „Dar oricum, şi mai apoi tata avea o abordare mult mai libertina fata de el, chiar în comparaţie cu ceilalţi fraţi”, mai spune Mihaela.