De ce se ia Băsescu după Putin şi Medvedev?
În Istoria Literaturii române, există un pasaj dedicat lui Dinicu Golescu (1777 – 1830), pentru care, se pare, George Călinescu, autorul Istoriei, avea o oarecare slăbiciune. În acest pasaj, boierul muntean povesteşte despre o călătorie a sa la Viena. Aici, Golescu a rămas surprins de faptul că orăşenii, de orice rang, şi ţăranii care se aflau în capitala imperiului Habsburgic salutau pe împăratul însuşi, aflat în trecere pe străzi, doar cu o înclinare de cap şi un zâmbet, iar împăratul le răspundea senin în acelaşi mod. Păi, în Bucureşti, boierii cu cel mai înalt rang, dacă nu se trânteau cu burţile de pământ când trecea Vodă, era vai şi amar…
Din păcate, aceste metehne de satrapi orientali, de autocratori răsăriteni, nu a dispărut din sânul clasei politice româneşti. Nu mai demult decât duminică, preşedintele Traian Băsescu a declarat că ar dori să devină premier (pentru că preşedinte nu se mai poate ”din cauza” Constutiţiei) avându-l drept partener pe Emil Boc în calitate de preşedinte al statului. Adică, aşa cum Boc a fost premier sub preşedintele Băsescu, şi Băsescu să fie prim-ministru sub preşedinţia lui Boc. Ceva de genul tandemului Putin-Medvedev, adică la vremuri noi, tot noi. Dar exemplul este luat dintr-un stat de tip mafiot, un tip oriental de politică autoritară, care nu este agreat într-o Uniune Europeană din care şi România face parte. Acolo, în UE, asemenea mentalitate politică nu este permisă, nu ”din cauza” legilor, ci a bunului simţ.
Poate că Băsescu nici nu are o aversitate faţă de dictatorul Putin, aşa cum preşedintele dâmboviţean ar lăsa să se înţeleagă, ci îl invidiază pe autocratul moskovit, pentru că acesta are la îndemână o ţară aşa de mare şi de ascultătoare…