Un orăşel minier din Taiwan, care se depopulase aproape în întregime după de mina în care lucra mare parte din locuitori s-a închis, a fost salvat de la pieire de … pisici!
După ce mina de pe urma căreia trăia populaţia orăşelului Houtong, de aproximativ 6.000 de locuitori, s-a închis, în anii ’70, rezidenţii s-au văzut nevoiţi să îl părăsească şi să îşi caute de lucru în alte părţi.
Houtong, pe vremuri unul dintre cele mai importante centre de extracţie a cărbunelui din Taiwan, a început să rămână fără locuitori, iar pentru orăşelul din ce în ce mai depopulat, a început declinul. Petrolul şi electricitatea au luat locul cărbunelui de pe urma căruia trăia localitatea, iar aceasta a fost, practic, izolată. La un moment dat, un singur tren mai oprea în localitate pentru cei aproximativ 200 de locuitori care mai rămăseseră acolo, trăind de pe-o zi, pe alta.
Atunci au intervenit pisicile. Felinele erau singurele care păreau că o duc bine în acel orăşel, descurcându-se cu ce mai primeau de mâncare de la oameni şi cu ce mai vânau. La un moment dat, populaţia pisicilor devenise chiar mai mare decât cea a locuitorilor din Houtong şi tocmai ele aveau să schimbe radical soarta orăşelului.
Anul 2008 a fost „anul de graţie”. O persoană iubitoare de pisici, cunoscută sub pseudonimul „Palin88” a organizat mai multe şedinţe foto cu pisicile din orăşelul montan. Prietenii lui „Palin88” au postat apoi fotografiile pe Internet şi le-au popularizat pe forumuri şi pe site-uri de socializare.
După această acţiune mediatică, turiştii au început să „curgă” în Houtong, supranumit acum „Oraşul Pisicilor” sau „Mecca Pisicilor din Taiwan”. Acum, în fiecare săptămână oraşul pisicilor este vizitat de mii de turişti din Taiwan şi din străinătate. Donaţiile lor au adus o oarecare prosperitate. S-au creat mici afaceri, cum ar fi, de pildă, magazinele care vând tot felul de produse „tematice”, legate de pisici, inclusiv produse alimentare cu formele felinelor domestice.
Localnicii le sunt recunoscători patrupedelor şi se străduiesc să le îngrijească cât mai bine, ţinându-le în siguranţă şi într-o stare bună de sănătate. O echipă de voluntari le asigură îngrijirea medicală şi sanitară de care au nevoie, hrană şi chiar „căsuţe” unde se pot adăposti şi odihni. Chiar şi orăşelul şi-a ales „emblema”, plasând la un capăt al oraşului, ca simbol, o sculptură ce sugerează o pereche de urechi de pisică la scară uriaşă, iar la ieşirea din localitate, o coadă de pisică la fel de mare.