Cultura, Stiri

Poftiţi de vedeţi „Nişte olteni”

Poftiţi de vedeţi „Nişte olteni”

blankMarţi, 27 noiembrie, începând cu ora 21.00, lumea bună a Bucureştiului, şi nu numai, este aşteptată în Centrul Vechi, la Papa la Soni, 13 sfinţi, cum i se mai spune printre boemi locului, pentru a viziona un spectacol de excepţie, susţinut de Trupa de teatru Arlechino. Sala nu este una clasică, de teatru, ca să îi agaseze pe unii dintre voi, ci, la fel ca şi spectacolul, este absolut specială şi îndeamnă, prin amplasamentul meselor, băncuţelor frumos pictate, tablourilor prinse în cârlige şi sfoară pe pereţi – care, dacă vreţi, amintesc de Marea Neagră – la nostalgie, la poezie, la romantism, la viaţă.

Două vorbe să vă spun…

blankLa Papa la Soni se face marţi seară artă. Se pune în scenă comedia „Nişte Olteni”, a regizorului Constantin Fugaşin, după volumul „La lilieci” al lui Marin Sorescu. Astfel, se face, graţie celor doi fabuloşi maeştri ai teatrului, un arc absolut grandios peste timp. Satul românesc, vechi şi pitoresc, care vine parcă din basmele copilăriei – a cărui imagine, din păcate, astăzi se reflectă în oglinda unei concepţii ca „Las Fierbinţi” – este readus în faţa spectatorilor prin personaje absolut de excepţie, fie că ele sunt viclene, grosolane, frumoase, groteşti, naive, tandre sau chiar tâmpe. „La Lilieci“ este numele unui cimitir din Bulzeştii lui Sorescu. Şi, monologul personajelor rurale, însuşit perfect de poet, se ţese armonios cu snoava populară, cu invocaţia magică, dar şi cu un umor delicat, liricul operei soresciene fiind deodată înlocuit de epic şi, chiar dramatic. Satul e el însuşi un teatru, râsu’-plânsu’ fiind poate cuvântul de ordine în acest tot. Expresivitatea lingvistică a satului oltenesc de acum 50 de ani este temeinic expusă şi pusă în valoare, iar echivocul situaţiilor şi personajelor balansează între real ş fictiv. Esenţial la „Nişte olteni” este că transpune cele şase volume ale lui Sorescu, în 70 de minute de piesă, exact cu candoarea şi grandoarea date de poet. Regizorul Constantin Fugaşin aduce, cu măiestria profesionistului, satul oltenesc la rang de simbol, structurează magistral piesa, făcând ca jocul actorilor să abunde în amuzament, tristeţe, nostalgie, umor. În spectacolul „Nişte olteni” se creează o punte mirifică între actori şi spectatori, astfel se interpretează – nu se recită – personaje cu forţă copleşitoare, dar se şi tăifăsuieşte între scenă şi sală, rolul esenţial aici avându-l chiar autorul. De altfel, acum 24 de ani când s-a pus prima dată în scenă piesa, Sorescu spunea: „ Sunt remarcabile puritatea tonului, delicateţea apropierii de text. Modul în care Constantin Fugaşin a legat evenimentele, dând coerenţă întâmplărillor, mă scuteşte să mai scriu piesa pe care o am în cap”.

blank