Criza de medicamente din România se adâncește, iar în tot acest timp autoritățile statului sunt fără reacție. Sau mai bine zis singura reacție este fuga. În timp ce în toate instituțiile care ar putea rezolva criza medicamentelor este liniște, pacienții trăiesc un adevărat coșmar de fiecare dată când ajung în farmacii să își ia tratamentul, pentru că nu îl găsesc. Din disperare și teamă că viaţa lor s-ar putea încheia oricând, au ajuns să împrumute tratament unii de la alţii.
Criza de medicamente din România se adâncește Gabriela suferă de o boală autoimună. Am mers cu ea la farmacie să-și ia medicamentele prescrise de medic. Și soțul său are probleme de sănătate. N-a găsit niciunul dintre cele 3 medicamente de care au nevoie.
Pacientă: Am fost la farmacie să-mi iau pentru mine și pentru soțul Padolten, un medicament de care eu, în boala mea autoimună, am foarte mare nevoie. Farmacia îmi recomandă un alt medicament, dar pentru mine nu este bun. Soțul meu, la fel și el cu probleme de sănătate, are nevoie de Naldorex, un medicament care este pentru durere. Nici acesta nu mai este și atunci venim și ne întrebăm: cu ce ne mai calmăm durerile noastre? Durerile sunt groaznice, ajungi să te tăvălești pe jos.
Eu, în bolile autoimune, fac foarte multe alergii. Dacă Aeriusul mi l-a scos, deci alergiile nu le mai pot rezolva, Padultenul nu se mai găsește, Naldorexul nu se mai găsește. Ce ne rămâne de făcut? Poate ne dă cineva un răspuns nouă, pacienților?
Și de la farmacie și de la spital, de unde vin acum, îmi spun că în următoarea perioada șansele să îmi iau aceste medicamente sunt aproape de zero.
Tratamentele au înlocuitor, dar nu e întotdeauna eficient
În timp ce pacienții își caută disperați medicamentele, autoritățile descriu un univers parcă paralel, unul în care toată această deznădejde nici n-ar exista, nici n-ar avea de ce să se nască. Fostul ministrul al Sănătății, Sorina Pintea, susținea că nu sunt probleme, pentru că tratamentele care au dispărut au înlocuitor. Că așa susțin comisiile de specialitate. Medicii spun însă altceva.
Radu Niculescu, medic: Există și situații, în oncologia de tumori solide, în care acest lucru poate să impieteze asupra evoluţiei bolii. În general, o evoluție bună se obține cu același tip de tratament.
Radu Gănescu, președintele COPAC: În momentul în care schimbă de pe o linie terapeutică pe alta, pacientul trebuie să îl reanalizezi, să îl reinvestighezi. Să îi faci minim o monitorizare și lucrurile astea costă. Mă așteptam ca comisiile să fie un pic mai luptătoare, să țină cu pacienții. Mi-e greu să cred că un medic ar spune: nu domnule, nu am nevoie de medicamente. Găsesc eu ceva cu care să îi tratez.
Pe actualul ministru al Sănătății nu l-am mai văzut și auzit în spațiul public de când s-a instalat în funcție. Sigur, a făcut o comisie care să se ocupe de problemă.
Oana Grigore, purtător de cuvânt al Ministerului Sănătății: Ministerul va constitui o comisie interguvernamentală cu factori de decizie, atât din cadrul MS cât și de la CNAS, Ministerul de Finanțe, sub umbrela primului ministru, care va avea misiunea să rediscute taxa clawback. De asemenea, MS dorește ca acel sistem de raportare a discontinuităților să fie îmbunătățit printr-un sistem de alertă. Și acum se pot vedea stocurile de medicamente existente în sistem, dar nu există o alertă dacă aceste stocuri sunt suficiente sau insuficiente.
Pacienți nevoiți să facă experimente
Între timp, criza e la fel de mare șI de chinuitoare, cu pacienții puși în situaţia de a face experimente pe propria sănătate.
Pacientă: Să tot încerc medicamente pe pielea mea, pe boala mea autoimună, nu te poți juca să încerci medicamente, este ceva cumplit. Cu ce să mă tratez? Este aiurea să spui că pacientul nu este afectat. Eu sunt unul dintre pacienții foarte afectați. Eu sunt unul dintre pacienții care plătesc asigurări de sănătate.
Lidia Kajanto, managerul Inistitutului Oncologic: Sunt foarte multe medicamente, așa-zise medicamente de bază care sunt ieftine și nu au mai fost aduse. La ultimele negocieri, cred că sunt vreo 6 sau 7 repere pe care nu le mai putem aduce. Au încercat să schimbe schemele de tratament. De exemplu, în oncologie există mai multe scheme de chimioterapie şi trebuie să înlocuiești cu alte scheme. Din păcate, mergem pe scheme mult mai costisitoare decât am putea merge cu schemele mai ieftine.
Spitalele, afectate de medicamentele mai scumpe
Tratamentele mai scumpe achiziționate acum au un impact major și asupra bugetului spitalelor.
Lidia Kajanto, managerul Inistitutului Oncologic: S-au adus produse la preț mult mai mare decât cel de decontare din CANAMED și este un cerc vicios pentru ca am banii prin programul național, dacă medicamentele sunt mai scumpe decât ce este în CANAMED, le atribuim banii din spital și automat impacteaza bugetul Mulți pacienți au preferat și au mers și le-au cumpărat din afara medicamentele, pentru ca le-a mers bine cu acel tratament si au zis că își asumă.
Și pacienții care au făcut transplant trec prin același chin cumplit. Nu găsesc imunosupresoarele de care au nevoie. Viețile le sunt puse în pericol, iar asta nu e nicidecum vreo metaforă.
Când oamenii fac chetă pentru a ajuta un coleg de suferință
Gheorghe Tache, Asociația Transplantaților: Noi dacă întrerupem pentru o perioadă scurtă de timp, această medicație, ne este fatală, pentru că ajungem în reject și duce la pierderea grefei. Am avut situații când colegi de-ai mei nu au avut o lună de zile să ia, nu au putut să și ia rețeta, lucru care ne-a făcut să ne mobilizăm între noi, să facem chetă și să-l ajutăm pe colegul respectiv să aibă continuitate în luarea tartamentului. Sunt situații când mai împrumutăm și între noi, atunci când există o pauză mai mare în aprovizionare, numai ca să avem garanția că putem trăi în continuare.
Pacient: Cam în fiecare lună am această problemă. Niciodată nu am primit la timp, mereu s-a decalat cu 2,3 săptămâni. Aștept, îmi fac o rezervă, mă împrumut.
Revoltător este că autoritățile fug de explicații – și fug la propriu. Așa a făcut președintele Agenției Naționale a Medicamentului, Daniel Șișu.
În timp ce toată lumea fuge, pacienții rămân ai nimănui, iar producătorii amenință că vor dispărea și alte medicamente de pe piața din România, în condițiile în care, oricum, avem cele mai puține din Europa.
Dan Zaharescu, director executiv ARPIM: Prețul medicamentelor să devină o pârghie de politică sanitară și nu o pârghie de protecție socială, așa cum a fost el considerat până acum și am văzut cu ce rezultate. Degeaba ai niște medicamente care sunt accesibile pacienților din punct de vedere al prețului, dacă ele nu sunt pe piață din cauza prețului.