”Pandemia de covid-19 a revelat cu adevărat cât de diferit gândesc economiștii și neeconomiștii. Peste tot în lume avem aceeași discuție. Ea arată astfel. Un economist vorbește despre costul răspunsului guvernamental la pandemiei și este repede acuzat că încearcă în mod cinic să cuantifice în bani o viață omenească. Tabăra economiștilor încearcă să explice despre ce este vorba, însă tabăra opusă este îngrozită că cineva se gândește ”să-i lase pe vârstnici să moară pentru a-i ocroti pe bogați” sau ”să pună economia mai presus de sănătate”.
Oprirea pandemiei sau prăburișrea economiei?
Economiștii și neeconomiștii au concepții foarte diferite. Economiștii se gândesc mereu la compromisuri. Este a doua lor natură. Este însăși inima economiei. Toate problemele pe care economiștii încearcă să le rezolve implică mai multe alegeri și ei trebuie să o găsească pe cea mai bună”, scrie Claus Wiemann Frolund, profesor la Universitatea Norvegiei de Sud-Est, USN, într-un articol publicat de Institutul Mises.
”Totul pleacă de la a înțelege că trăim într-o lume a resurselor limitate. Toate resursele și mijloacele sunt limitate, iar alocarea lor pentru a servi unor scopuri îi va lăsa nemulțumiți pe unii. Economiștii încearcă să se asigure că resursele sunt folosite eficient. Nu este la fel de simplu cu a pune două cifre pe o coală de hârtie și a o alege pe cea ai mare. Toate aceste alegeri se fac sub imperiul incertitudinii. Nu suntem atotșiutori, de aceea există posibilitatea să nu facem cea mai bună alegere.
Conceptul de cost al oportunității este unul dintre primele pe care le învață economiștii. Beneficiile fiecărei acțiuni trebuie puse în balanță cu beneficiile pe care le-am pierde dacă nu am face acea acțiune. Costurile de oportunitate sunt, prin definiție, unele nevăzute și pot trece ușor nebăgate în seamă.
Economiștii și neeconomiștii se uită la opțiunile care vor aduce cea mai mare bunăstare acum și în viitor. În acest caz, economiștii se întreabă dacă măsurile guvernelor pentru a limita epidemia nu lovesc economia prea mult. Asta nu pentru că economiștii se tem pentru conturile bancare ale bogaților lumii, ci pentru că o criză economică vine cu o mulțime de efecte negative și ne limitează viitoarele opțiuni. Se știe că crizele economice duc la multe morți și sinucideri din cauza stresului. Folosirea resurselor limitate pentru a ne lupta cu aceast infectie a pandemiei Covid-19 cu orice preț, sacrificând bunăstarea economică și limitându-ne posibilitatea de creștere in viitor, înseamnă că vom fi relativ mai săraci în viitor și nu vom putea să salvăm la fel de multe vieți ca în scenariul alternativ, cel în care nu am folosi asemenea măsuri drastice împotriva pandemiei.
În fond, totul se reduce la dilema tramvaiului, experimetul etic în care un tramvai scăpat de sub control urmează să lovească un grup de cinci oameni. Singura cale de a-i salva este devierea tramvaiului pe o linie secundară, acolo unde va ucide un singur om. Acesta este conflictul dintre utilitarism și deontologie. Se pare că neeconomiștii nu vor să recunoască limitările la care ne supune dilema tramvaiului atunci când vine vorba despre compromisurile în cazul covid-19. ”Trebuie să-i salvăm pe toți – acum și întotdeauna!”. Însă nu putem să facem ca tramvaiul să zboare, nu putem să ne folosim resursele limitate în toate scopurile posibile. Trebuie să fie un compromis. Este o lege a naturii, ca și gravitația.
Ceea ce imploră astăzi economiștii este ca autoritățile să țină cont de asta și să nu parieze orbește toți banii pe cartea covid-19. Dacă ei calculează beneficiile acestei strategii și ajung la rezultatul că sunt mai mari decât costurile, inclusiv nevăzutul cost de oportuinitate, atunci foarte bine! Să prezinte publicului această analiză și să-i convingă pe sceptici că strategia actuală este cea bună.
Pentru a concluziona: nu, economiștii nu sunt niște nenorociți cinici obsedați de bursă și cărora nu le pasă dacă bunica ta moare. Ca și restul lumii, economiștii vor să sporească bunăstarea. În general, în fața unei opinii care pare nebunească sunt două opțiuni: să încerci să înțelegi raționamentul celuilalt sau să consideri că acel contraopinent este prost sau malefic.
În zilele astea, mult prea mulți oameni aleg varianta a doua”.