Ce drăguţ! Vrea şi ea un badyguard frumos!…

Oana Lis vrea… Nu, nu o prăjitură sau un tort. Nici măcar o ciocolăţică. Nu, vrea un badyguard.

Ca să se ţină după ea când se duce la şopingărit, ca să îi ducă bagajele, ca să facă duşmanii să crape fierea-n ei, de ciudă că ea are badyguard şi ei nu, ca să o păzească, dacă Doamne sfinte, o mai atacă vreunul prin Bucureşti. Căci, cică s-au mai întâmplat aşa evenimente neplăcute. I-a spart unul geamul de la maşină, a tras de ea, i-a zis ceva vorbe… Oana a intrat în fibrilaţii de spaime. De să-i sară inima taman la Ploieşti de frică. Şi, dacă tot e să plătească taica Lis o gardă de corp, măcar să fie un bărbat tânăr şi frumos, căci, na, mai bine cazi de pe un cal, decât de pe un măgar, sau de pe o mârţoagă. O nedumerire am: dacă, până la urmă, bagă divorţ de junelul Lis, cine mai plăteşte badyguard-ul? Oana? Din ce bani? Că nu prea prestează undeva cu carte de muncă, la fel ca tot românul… Deci, Oana dragă, nu se poate şi cu slănina în pod, şi cu buzele murdare de grăsime de la halit slănina… Ori vrei gardă de corp şi pe Viorel, ori nici pe unul, nici pe altul… N.M.