Australia este, în aceste zile, un veritabil „ground zero” al unei catastrofe climatice în plină desfășurare. Renumita Mare Barieră de Corali e pe moarte, pădurile înscrise pe Lista Patrimoniului Universal UNESCO ard, mai multe orașe au rămas sau sunt pe cale să rămână fără apă. Întregul continent australian arde la o scară nemaiîntâlnită până în prezent, în ceea ce ar putea fi numit un „Cernobîl climatic”, conform unui articol New York Times semnat de celebrul scriitor australian Richard Flanagan.
Ce vedem în aceste zile în Australia pare să fie rezultatul unei combinații între „Mad Max” și „Ultimul țărm”: mii de oameni care își caută refugiul pe plaje, într-un decor dominat de o ternă lumină portocalie. Imaginile cu oameni și animale, înghesuiți laolaltă într-o muțenie stranie aduc aminte de tablourile lui Bruegel sau Bosch. Flăcări care ating 70 de metri înălțime. Și tornade de foc.
Incendiile au ars deja o suprafață mai mare decât Elveția, de șase ori mai mult decât suprafața distrusă de incendiile din Amazon de anul trecut.
Oamenii de știință estimează că aproape jumătate de miliard de animale au fost ucise în aceste incendii și există temerea că anumite specii de animale și plante au fost complet exterminate. Animalele care au supraviețuit dezastrului își abandonează puii, din cauza foametei generalizate și lipsei de hrană.
Ursa koala, afectat de incendii, aflat sub îngrijire la o clinică veterinară. Foto: Guliver/GettyImages
Iar acesta este doar începutul.
În provincia New South Wales a fost decretată „stare de urgență”, iar în Victoria „stare de dezastru”, în prezent au loc evacuări în masă, ceea ce ridică temeri legate de o posibilă catastrofă umanitară, în condițiile în care orașele de pe întreaga coastă de est sunt înconjurate de flăcări, iar toate liniile de comunicații și transport au fost blocate.
Răspunsul conducătorilor Australiei la această criză fără precedent a fost să-și manifeste sprijinul față de reprezentanții industriei cărbunelui, de unde au provenit importante donații în bani către principalele partide politice din această țară. Astfel, la jumătatea lunii decembrie, în timp ce incendiile se extindeau în țară, președintele Partidului Laburist a făcut vizite de lucru la mai multe mine de cărbune.
Iar prim-ministrul Australiei, Scott Morrison, a plecat în vacanță, în Hawaii.
După ce Morrison și-a întrerupt vacanța și și-a prezentat scuze publice, a fost văzut mai des în poze de familie sau împreună cu jucători de cricket, decât în locurile calamitate. Acesta a fost, de altfel, înjurat și huiduit de localnici, în timpul unei astfel de vizite.
Premierul Australiei vizitează o zonă afectată de incendiile de vegetație. Foto: Guvliver/Getty Images
Atitudinea „cinică” a premierului australian este, conform analizei New York Times, doar rezultatul unui calcul cinic: acesta se confruntă cu o opoziție slabă, sprijin din partea presei controlate de magnatul Rupert Murdoch. Morrison este un negaționist al fenomenului schimbărilor climatice și tot ce poate să facă este să spere că va avea de câștigat ca urmare a ignorării magnitudinii dezastrului cu care se confruntă, în prezent, țara.
Mai mult de o treime din australieni sunt afectați, într-un fel sau altul, de incendiile de vegetație.
„Australia este o țară care arde, condusă de niște lași”, după cum a scris și un prezentator TV popular în această țară.
Situația din Australia aduce aminte cu cea a Uniunii Sovietice din anii ’80. Conducerea politică din Australia, cuprinsă de „scleroză și demență senilă alimentate de propriile ei halucinații” este pusă în fața unei realități „monstruoase” pe care nu poate și nici nu vrea să o confrunte cu adevărat.
Așa cum, potrivit lui Mihail Gorbaciov, ultimul lider al URSS, colapsul Uniunii Sovietice a început odată cu dezastrul nuclear de la Cernobîl, întrebarea de pe buzele tuturor este „Poate această tragedie, în plină desfășurare, provocată de incendiile din Australia, să devină un Cernobîl al crizei climatice?”.
Articolul New York Times este semnat de scriitorul Richard Flanagan, considerat drept cel mai talentat și prolific scriitor australian contemporan. Romanul „Gould’s Book of Fish” a câștigat premiul Commonwealth Writers „din 2002. În 2014 a fost distins cu premiul Man Booker pentru „The Narrow Road to the Deep North”. Cel mai recent roman al său este „First Person”.