MRU muşcă din preşedintele jucător? Ca din vita Kobe?… Oooo…

„Au făcut copiii noştri dinţi, muşcă din bunici şi din părinţi!”… De versurile acestea, pe care le cântă dumnezeeşte Tudor Gheorghe, mi-am amintit când l-am auzit pe fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, că vorbeşte despre preşedintele Traian Băsescu, despre tătucul lui, despre cel care, aproape că îl desemna drept urmaş al Cotrocenilor, despre cel care l-a uns premier – când cu vita kobe – despre cel care l-a adus la masa lui, la hartanul lui, la PDL-ul lui. Preşedintele Forţei… Nu, nu Forţa Steaua, că acolo sunt muuuuuuuuult mai mulţi simpatizanţi, ci Forţa Civică, o chestie scremută vara trecută, care, după cum a spus chiar doamna Elena Udrea, a tras PDL-ul în jos, până a căzut de pe hartă. Aşa, să mă întorc, preşedintele MRU îl cam învaţă pe preşedintele Băsescu, desigur, conform constituţiei, cum trebuie să se poarte un preşedinte… Ei, tare sau cum? Mai că-mi vine, maliţioasă cum mă face situaţia de acuma, să întreb: dom’le, dar învaţă oul pe găină? Dar să vedem ce a zis domnul Unguent… asta.. Ungureanu, ce a declarat ‚mnealui la un post de televiziune: „Cred că preşedintele României are, conform Constituţiei, sarcina de mediator. Aceasta nu se câştigă jucând în tabere după ce ai devenit preşedinte, se dovedeşte când ai reuşit să găseşti calea de mjiloc. Cred că un preşedinte al României este un arbitru. Nu un arbitru care să fie fluierat de publicul spectator când iese de pe teren, ci care să fie respectat”. Recunoaşteţi personajul? Preşedintele MRU se descrie pe el? Deja se vede Dumnezeu pe pământ? De fapt, după cum pare şi apare, MRU nu mai are alt vis, alt deziderat în viaţa asta – poate şi-n următoarele şapte – alt ideal, alt plan, decât să ajungă (???) preşedintele României! Tot ce-şi doreşte este să vină mai repede 2014 ăla ca să candideze… Ori, dacă s-o forţa niţel Dumnezeu Tatăl, chiar mai repede.