Mihai Neamţu e melancolic şi are simple întrebări

Candidatul ARD la Parlament, Mihai Neamţu, are, dacă tot vrea să se pună deputat de Arad, idei măreţe. Şi nostalgii. Şi, zice el, simple întrebări: „În curtea şcolii, melancolic. Mă întreb de ce nu putem oferi spaţiile de joacă nu doar copiilor şcolii, ci şi comunităţii din vecini, chiar adulţilor. Sportul nu poate face decât bine. De ce atâta pustietate ziua în amiaza mare, într-o zonă hiper-centrală din Arad? Simple întrebări…” După cum se vede, am folosit ghilimele, ceea ce înseamnă că am citat din domn’ Neamţu, n-am intervenit nici în scriitura domniei sale, nici în melancolia afişată, tam, nesam, în miez de campanie. Ce înţelegem noi de aicişa? Dacă facem analiză pe text, vedem că domnul Neamţu se duce prin curtea şcolii. Oare de ce? Are vreo întâlnire pe acolo? Vrea să încingă vreo bătaie, ca… în curtea şcolii? Şi e melancolic. Oare când vorbeşte despre spaţiile de joacă este melancolic? Păi şcoala are şi săli de clasă, şi laboratoare şi ateliere. Şi, se presupune că pe acolo se strigă, la începutul orei, catalogul, nu pe terenul de fotbal. Că doar de aia le dau părinţii pacheţel la şcoală odraslelor şi le trimit prin frig: să stea în clasă, la ore, şi să se pună cu burta pe învăţat. Asta, dacă se referă la terenul de sport când zice de locuri de joacă, nu strict, la locuri de joacă. Pentru că, totuşi, e şcoală, nu maidan, nici parc de distracţii. De ce nu putem oferi spaţiile de joacă şi comunităţii din vecini, chiar adulţilor?!? În vecini, în comunităţile de vecini, se preconizează că trăiesc doar copii? Şi adulţii sunt bonus? Pustietate, ziua în amiaza mare? Păi alegătorii, cu sau fără melancolie, or fi fiind duşi la serviciu. Ce naiba să facă în curtea şcolii, ziua, în amiaza mare, dacă trebuie să muncească pentru pâinea cea de toate zilele? Hmmm… Substantivul adulţi e cu sens peiorativ? Se pune vreun film XXX, în locurile astea de joacă? Nu că zic, dar vreau să spun. Eu nu am înţeles. Nu am înţeles şi pace. Aştept să mă dumirească vreun om de bine.