Maria Olaru a creat mare vâlvă după ce şi-a lansat romanul sau autobiografic, „Pretul aurului. Sinceritate incomoda”. În carte, aceasta a povestit o serie de întâmplări care îi are în prim plan pe antrenorii lotului naţional de gimnastică, Bellu şi Bitang.
Maria Olaru povesteşte că la vremea respectivă nu doar ca nu avea voie sa aiba un iubit, insa nu se accepta nici macar ca un baiat s-o atinga. Totul de dragul performantei. Cu toate astea, Maria povesteste ca a avut un admirator, care a venit la un moment dat sa-i aduca o floare. Gestul ei de a-l primi, insa, nu a ramas nepedepsit de antrenorii Mariana Bitang si Octavian Bellu.
„In aceeasi perioada grea pentru mine, am primit vizita admiratorului meu secret de la Baia Sarata. Vizita? Un fel de a spune. Mi-era teama, nu voiam sa alimentez prin ceva din comportamentul meu suspiciunile rauvoitoare, nedrepte si chiar jignitoare. Desi as fi putut sa ma strecor sau sa profit de alte prilejuri, nu am iesit sa ne intalnim. Mi se parea si injositor si riscant si… nu, chiar n-aveam de ce sa ma ascund. Totusi, la o ocazie (parca 1 martie?), baiatul acela timid si delicat a venit el in scoala, cu un trandafir, pe care ar fi vrut sa mi-l ofere. Din aceasta teama, combinata cu jena, am ales sa nu ne intalnim, eventual prin vreun cotlon mai ferit de ochii lumii. Cateva colege din caminul de alaturi l-au adus cu mare grija si mari riscuri la ele in camera. Eu am ramas la mine – sa fi fost cam 2-3 m distanta intre ferestrele respective. De la acea distanta, el a intins mana pe fereastra… eu, pe fereastra mea… si am primit trandafirul. Atat.
Atat, dar destul pentru unii. Delatiunea a functionat cu o promptitudine demna de cauze mai bune, facandu-si perfidul efect. Scandalul a fost imens. Acuzatiile – pe cat de nefondate, pe atat de urate. Ah, ce placere aveau sa ma terfeleasca! Ce conta ca era degeaba? Acum, ajunsa la maturitate, inteleg ca-si alimentau propriile inchipuiri. Dorinta si placerea de a ma ponegri nu asteptau si nici nu alegeau argumentele (nici nu aveau de unde) – se multumeau cu ce le pica la indemana. O floare oferita de la distanta… unui „mar stricat”.
Nenorocire! Raul trebuia smuls din radacini, fara mila si fara ragaz. Cum sa piarda ei un asemenea prilej si, mai ales exemplu?! Cea mai umilitoare masura luata dupa aceasta nefericita si nevinovata intamplare a fost ca mi s-a batut in cuie fereastra camerei. Ulterior, masura a fost extinsa la toate ferestrele de pe spatele caminului” povesteşte Maria Olaru în carte.