Life

Mâncatul compulsiv, una dintre principalele cauze de obezitate. Care sunt simptomele, cauzele şi tratamentul

Cunoscut şi sub numele de „Binge eating disorder” sau BED în limbajul de specialitate, mâncatul compustiv este caracteristic persoanelor care ingerează mari cantităţi de alimente într-un interval de timp de 2 ore.

Simptomele mâncatului compulsiv

Majoritatea oamenilor care suferă de această tulburare sunt supraponderale sau obeze. Dar pot fi şi persoane care au o greutate normală şi care suferă de această tulburare de alimentaţie.

Semne şi simptome comportamentale şi emoţionale ale mâncatului compulsiv sunt:

persoana consumă cantităţi neobişnuit de mari de alimente, într-o perioadă de timp scurtă, simte că acest comportament alimentar îi scapă de sub control, mănâncă alimente chiar şi atunci când este sătulă sau nu îi este foame or mănâncă rapid, așa zis ”pe nemestecte”. Tot la nivelul simptomelor identificăm persoane care se simt inconfortabil de pline, persoane care mănâncă singure sau în secret, persoane care se simt deprimate, dezgustate, ruşinate, se simt vinovate sau supărate în legătură cu obiceiurile lor alimentare. În aceeași ordine de idei vorbim despre persoane care urmează frecvent diete, cel mai probabil fără succes – adică nu are loc scăderea în greutate.

Profilul persoanelor care suferă de sindromul mâncatului compulsiv

Psihologii ne explică faptul că „Binge eating disorder” este o afecţiune întâlnită mai ales în rândurile adolescentelor, care – dintr-un motiv sau altul – nu îşi acceptă fizicul şi imaginea corporală. Însă asta nu înseamnă că adulţii nu pot să cadă în plasa mâncatului compulsiv.

„Persoanele deprimate şi cu stimă de sine scăzută tind să mănânce compulsiv pentru a-şi masca sau domoli senzaţiile de gol emoţional, inutilitate şi lipsă de valoare a propriei persoane. Mâncatul în exces poate fi deci considerat un comportament simbolic care denunţă lipsa afecţiunii celorlalţi. Este un strigăt de ajutor. Binge eating este adeseori un simptom al unei depresii neconştientizate sau al descurajării vis-à-vis de majoritatea laţurilor vieţii (muncă, relaţii, sănătate).”, a declarat Luciana Grosu, psiholog clinician, pentru feminis.ro.

Tulburarea care ne „îndeamnă” să mâncăm compulsiv poate apărea, spun psihologii, şi la oamenii suprasolicitaţi la locul de muncă.

„De multe ori, persoana exprimă astfel şi o dorinţă de auto-pedepsire pentru eşecul unei diete sau al unei relaţii sentimentale ori sociale. Binge eating este o afecţiune întâlnită mai ales în rândurile adolescentelor care dintr-un motiv sau altul nu-şi acceptă fizicul şi imaginea corporală. Totuşi, problema poate apărea şi la angajaţii supra-solicitaţi, în rândurile persoanelor care suferă de alte afecţiuni mintale sau în cazul persoanelor izolate/singure.”, mai spune psihologul clinician Luciana Grosu.

Prin ce se deosebeşte sindromul mâncatului compulsiv de alte tulburări de alimentaţie

Spre deosebire de o persoană care suferă de bulimie, după un episod de mâncat compulsiv, persoana care se confruntă cu sindromul mâncatului compulsiv NU compensează pentru caloriile în plus pe care le-a consumat prin vărsături autoprovocate, folosirea laxativelor sau antrenamente fizice în exces.

De fapt, persoana ar putea chiar să încerce să ţină dietă sau ar putea încerca să mănânce mese normale, la intervale orare normale. Dar restricţionându-şi dieta, acest lucru poate pur şi simplu să ducă la şi mai multe episoade de mâncat compulsiv.

Mai mult, severitatea sindromului mâncatului compulsiv este determinată de cât de des se produc aceste episoade în decurs de o săptămână.

Psihologii spun că pentru a diagnostica BED – „binge eating disorder” – există un set de criterii bine definite în DSM-5 către care trebuie să ne îndreptăm atenţia. Acesta este Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mintale, ediţia a cincea, care constituie standardul oficial pentru diagnosticarea oricărei tulburări psihologice.

„Simptomul principal sunt episoadele recurente de mâncat compulsiv (cel puţin o dată pe săptămână, timp de minimum 3 luni). În cursul acestor episoade, individul consumă într-un timp relativ scurt (1-2 ore, de exemplu) o cantitate de hrană pe care majoritatea persoanelor ar consideră-o excesivă, simţind că nu deţine controlul asupra comportamentului său alimentar şi trăind un discomfort pronunţat în legătură cu acesta.

De asemenea, persoanele afectate de BED pot avea tendinţa de a mânca foarte rapid şi a evita compania altor persoane la masă (din cauza sentimentelor de ruşine ori stânjeneală), de a consuma cantităţi mari de alimente atunci când nu le este foame sau până ating un nivel de saţietate necomfortabil fizic. De asemenea, ele pot trăi sentimente intense de vinovăţie, ruşine, dezgust.”, a explicat Alexandra Ciucu, consilier psiholog experienţial, pentru feminis.ro.

Tot ea spune că, spre deosebire de bulimie, aceste episoade nu sunt însoţite de comportamente compensatorii – cum ar fi vărsăturile autoprovocate.

Cauzele sindromului mâncatului compulsiv sunt încă necunoscute

Psihologii spun că nu s-a ajuns la un consens în literatura de specialitate, în ceea ce priveşte cauzele BED (binge eating disorder), adică ale sindromului mâncatului compulsiv.

„Ca şi în cazul celorlalte tulburări de alimentaţie (anorexie, bulimie), simptomele BED exprimă în mod indirect, mascat, o suferinţă emoţională mai profundă, de care uneori persoana afectată poate să nu fie conştientă. Atunci când mâncăm excesiv, este ca şi cum am încerca să umplem cu hrană un gol interior, o lipsă de dragoste, de satisfacţie, de sens, de împlinire. Nevoia de hrană este o metaforă inconştientă pentru nevoia de afecţiune („hrana” noastră emoţională).”, mai spune psihologul Alexandra Ciucu.

Mai mult BED sau sindromul mâncatului compulsiv este corelat cu depresia şi discomfortul legat de imaginea de sine.

„Unele studii arată că ar exista o predispoziţie genetică pentru dezvoltarea acestei tulburări. De asemenea, debutul BED poate fi declanşat de o perioadă de regim alimentar foarte strict, cu multe privaţiuni, organismul încercând să compenseze aceste restricţii printr-un consum de hrană excesiv.”, explică Alexandra Ciucu, consilier psiholog experienţial.

Când să mergi la doctor pentru a cere ajutorul

Chiar dacă pare greu de crezut, aceasta este o afecţiune care nu trebuie lăsată la voia întâmplării. Dacă ai oricare dintre simptomele mâncatului compulsiv, caută ajutor medical de specialitate cât mai repede cu putinţă. Mâncatul compulsiv, de regulă, nu se va îmbunătăţi şi nu va „trece” de la sine. Mai mult, dacă este lăsat netratat, se poate înrăutăţi pe măsură ce trece timpul.

„Dacă suspectăm că am putea suferi de o tulburare de alimentaţie, este important să nu ne diagnosticăm singuri, ci să consultăm un psiholog sau un medic psihiatru, care poate evalua problema şi prescrie un tratament adecvat (psihoterapie, însoţită sau nu de medicaţie).”, a concluzionat psihologul experienţial Alexandra Ciucu.

 

blank