Luminiţa Gheroghiu: „Nu am nicio nostalgie când mă gândesc la trecut, dar asta nu înseamnă că prezentul mă face fericită”
Luminiţa Gheorghiu s-a întors în cinematografe cu o comedie, realizată de regizorul Stere Gulea, ”Sunt o babă comunistă”, în care interpretează rolul principal, cel al Emiliei, baba comunistă.
Filmul este o adaptare după romanul omonim scris de Dan Lungu şi tradus în zeci de ţări. „Romanul mi-a plăcut foarte mult. E foarte bun şi am râs cu lacrimi parcurgându-l. Îmi amintesc că aveam prieteni care lucrau în fabrică pe vremea aceea, iar întâmplările descrise în carte îmi erau familiare tocmai prin prisma acestor oameni. În mod egoist, doar din perspectiva actorului, eram curioasă şi voiam să descopăr cum va reuşi Stere (regizorul Stere Gulea, n.red.) să o aducă în prim plan pe “baba comunistă”, în condiţiile în care cartea avea o mulţime de personaje amuzante şi puternice”, a declarat Luminiţa Gheorghiu.
Actriţa împlineşte luna viitoare 64 de ani şi o bună bucată din viaţă a trăit-o pe vremea comunismului, însă spune ferm: „Nu am nicio nostalgie când mă gândesc la trecut, dar asta nu înseamnă că prezentul mă face fericită. Referitor la viitor, în acest moment sunt lipsită de orice speranţă. România, ţara pe care o iubesc atât de mult, ar avea toate mijloacele să se schimbe în bine, dar totul porneşte de la oameni. Există în momentul de faţă o exacerbare a urii care pe mine mă dezarmează complet şi mă face să îmi pierd speranţa. Atunci când oamenii se vor iubi şi nu vor mai trece nepăsători pe lângă suferinţa semenilor, voi putea şi eu să mă gândesc cu drag la viitor… Nu am cum să mă gândesc cu nostalgie la comunism, în condiţiile în care am refuzat să devin membru de partid pe vremea când lucram la teatrul Bulandra”.
Luminiţa Gheorghiu a mai avut o întâlnire memorabilă cu Stere Gulea, în filmul „Moromeţii”, realizat în urmă cu 25 de ani. „Când un film iese atât de bine ca ”Moromeţii”, oamenii se aşteaptă ca şi al doilea film să fie fără cusur. Omul propune şi Dumnezeu dispune. Nu m-am putut bucura pe deplin de întâlnirea cu el şi cu Vivi Drăgan, pentru că trebuia să avem mare grijă de noul film (…) Am spus odată că viaţa mi-a dat şi bune şi rele, dar destinul meu a fost ca al Catrinei Moromete. De când m-am făcut actriţă nu am avut niciodată dorinţa să joc un anumit personaj. Dar când am auzit că se fac audiţii pentru Catrina, am spus că eu trebuie să obţin rolul. ”Moromeţii” este şi va rămâne mult timp un film de referinţă în cinematografia românească. Îl iubesc foarte tare, din ce în ce mai tare”.
Cu toată experienţa pe scenă şi în film, Luminiţa Gheorghiu este superstiţioasă: păşeşte cu dreptul şi se închină înainte de spectacol.