Fostul Procuror General adjunct al Romaniei, Gabriela Ghita, condamnat la 2 ani inchisoare cu executare in dosarul “Examenelor fraudate de la INM din 2007”, ramane dupa gratii. Judecatoria Ploiesti a respins, in 30 octombrie 2014, propunerea de liberare conditionata a Gabrielei Ghita formulata de Comisia de Propuneri din cadrul Penitenciarului Targsor. Interesant este ca sentinta nu explica de ce s-a ajuns la aceasta concluzie si nici motivele concrete pentru care Gabriela Ghita trebuie sa ramana in inchisoare. Poate insa ca Gabriela Ghita trebuie mentinuta dupa gratii, avand in vedere ca ea a deranjat foarte mult in perioada procesului, cand a acuzat abuzurile DNA comise in cazul sau. De asemenea, trebuie sa ne amintim ca Gabriela Ghita a deranjat la cel mai inalt nivel, atunci cand, in perioada in care se afla la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a intrat in vizorul presedintelui Traian Basescu, dupa ce alaturi de fostul sef al PNA, Ioan Amariei, a respins o cerere de recuzare intr-un dosar de rasunet. Este vorba despre dosarul “Flota” in care Traian Basescu era cercetat de procurorii Vasile Draghici, seful sectiei I a PNA, si Ioan Otel, aceiasi pe care i-a si recuzat.
Judecatoria Ploiesti: “Instanta nu considera ca la acest moment este oportuna punerea in libertate a condamnatei, acesta masura trebuind a fi analizata cu deosebita rigurozitate de catre instanta, acest beneficiu urmand a fi acordat doar acelor condamnati care au dovedit ca pot sa se reintegreze in societate fara a exista riscul savarsirii altor infractiuni“
Astfel, Judecatoria Ploiesti precizeaza in sentinta 3144 din 30 octombrie 2014 ca Gabriela Ghita ar fi avut un comportament “relativ corespunzator“, fara a explica insa in ce consta exact acesta. Instanta ii reproseaza Gabrielei Ghita, incarcerata la 10 martie 2014, ca ar fi participat la un numar redus de programe educationale, dar si faptul ca a fost recompensata o singura data. Totodata, Judecatoria Ploiesti sustine ca punerea in libertate a Gabrielei Ghita nu este oportuna, intrucat de aceasta masura beneficiaza doar condamnatii care au dovedit ca se pot reintegra in societate, fara a exista riscul comiterii altor infractiuni. Cu alte cuvinte, Gabriela Ghita, fost sef in Parchetul General, este in continuare un periocol, ea putand comite infractiuni si nefiind capabila sa se reintegreze in societate.
Iata un fragment din sentinta Judecatoriei Ploiesti prin care s-a respins propunerea de liberare conditionata a Gabrielei Ghita:
“Potrivit procesului verbal atasat la dosarul cauzei persoana privative de libertate se afla in executarea unei pedepse de 2 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 336/2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, executarea pedepsei incepand la data de 10.03.2014 si expira la data de 09.03.2016, iar pana in prezent condamnata a executat fractia obligatorie de 2/3 din pedeapsa.
Din cuprinsul procesului-verbal reiese ca persoana condamnata executa pedeapsa in regim deschis si se afla la prima analiza in fata comisiei.
Potrivit caracterizarii atasate procesului-verbal, condamnata a fost recompensata o singura data.
Liberarea conditionata constituie o modalitate de executare a unei parti din pedeapsa inchisorii, fiindca persoana condamnata care a fost liberata conditionat este considerata ca fiind in continuarea executarii pedepsei, incat timpul petrecut in stare de libertate pana la implinirea duratei pedepsei intra in calculul acestei durate, iar pedeapsa se considera ca deplin executata. Aceasta caracterizare se refera si la executarea pedepselor auxiliare care insotesc pedeapsa principala si isi urmeaza cursul lor. In ziua in care s-a implinit restul de timp din pedeapsa inchisorii, liberarea conditionata se transforma in liberare definitiva, intrucat condamnatul este considerat ca si-a executat pedeapsa.
Regulile referitoare la succesiunea legilor penale privesc atat legea in ansamnblul sau, cat si fiecare dintre normele si institutiile dale in parte, cum este cazul si liberarii conditionate.
In cazul institutiei liberarii conditionate, situatia tranzitorie se creeaza de asemenea la data savarsirii infractiunii si dureaza pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei detentiunii pe viata sau a inchisorii. Interventia, in acest interval, a unei legi penale care modifica institutia liberarii conditionate, cum este si cazul Legii 286/2009 face ca face ca determinarea legii aplicabile sa se efectueze potrivit regulilor inscrise in articolul 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei care prevede ca „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”.
Intrucat legea privind executarea pedepselor cuprinde deopotriva norme de drept penal material si norme de drept penal procesual, se retine ca numai normele de drept procesual penal sunt de imediata aplicare si deci retroactive in raport cu momentul savarsirii faptei de catre cei aflati in executarea pedepselor, in timp ce normele de drept penal vor retroactiva sau ultraactiva doar in masura in care doar in masura in care sunt mai favorabile acestora.
Analizand atat sub aspectul conditiilor de acordare a liberarii conditionate, cat si al efectelor impuse dupa acordarea liberarii conditionate prevazute in art. 100 si urm. din N.c.pen. se constata ca a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din vechiul C.pen. prevederi care vor ultraactiva.
Potrivit dispozitiilor art. 59 si urmatoarele C.pen., condamnatul aflat in executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mica de 10 ani poate fi liberat conditionat dupa executarea a cel putin doua treimi din durata pedepsei, daca este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare si tinand si cont de antecedentele sale penale.
Fata de durata pedepsei in a carei executare se afla condamnatul instanta constata ca acesta a executat fractia minima de 2/3 din durata pedepsei.
Constatand indeplinita conditia obligatorie a executarii fractiei prevazute de lege, instanta va analiza oportunitatea punerii in libertate a condamnatului, tinand seama de circumstantele concrete ale cauzei. In acest sens, instanta va avea in vedere interesul manifestat de condamnat pe parcursul executarii pedepsei pentru activitatile cu caracter educational, dar si prin raportare la comportamentul adoptat, antecedentele penale si nu in ultimul rand prin raportare la numarul de recompense obtinut pe parcursul executarii pedepsei.
In cauza de fata, din caracterizarea aflata la dosarul cauzei, rezulta ca detinuta a avut un comportament relativ corespunzator, fiind recompensata o singura data, iar numarul de programe educationale la care a participat este redus.
Instanta constata ca detinuta este la primul conflict cu legea penala.
In conformitate cu prevederile art.52 al.1 C.p. anterior, pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a savarsirii de noi infractiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie sa fie adecvata in momentul legiferarii, in momentul individualizarii prin aplicarea ei de catre instanta, cat si in momentul executarii efective a pedepsei.
Potrivit art.52 al.2 c.p., prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Astfel, instanta de judecata ce aplica o pedeapsa cu inchisoarea are in vedere criteriile de individualizare prevazute de legea penala, iar pedeapsa trebuie sa fie in cuantum potrivit pentru a-si atinge scopul si pentru a-si realiza functiile sale. Unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este acela al limitelor de pedeapsa prevazute in partea speciala a c.p., si care sunt diferentiate in functie de gravitatea faptei savarsite. Nu trebuie pierdut din vedere aspectul ca pedeapsa are si caracter represiv, respectiv tocmai izolarea de societate a celui condamnat pentru o perioada de timp ce variaza in functie de criteriile de individualizare ale pedepsei.
Instanta nu considera ca la acest moment este oportuna punerea in libertate a condamnatei, acesta masura trebuind a fi analizata cu deosebita rigurozitate de catre instanta, acest beneficiu urmand a fi acordat doar acelor condamnati care au dovedit ca pot sa se reintegreze in societate fara a exista riscul savarsirii altor infractiuni.
Faza de executare a pedepsei reprezinta un moment deosebit in care se asigura preventia speciala, respectiv reeducarea infractorului, notiune ce implica componente psihologice, sociale si care are drept finalitate crearea unui sistem axiologic al condamnatului care sa permita resocializarea acestuia in conditii optime.
Fata de aceste considerente, instanta avand in vedere comportamentului condamnatei, dar si faptul ca este la prima analiza, in temiul disp. 587 din C.pr.p. rap. la art. 59 din C.p.anterior si art. 5 C.pen., respinge ca neintemeiata cererea de liberare conditionata fomulata de Comisia de Propuneri din cadrul Penitenciarului Targsor, privind pe persoana condamnata Ghita Gerogeta Gabriela“.