Surpriză ca un bolovan mare de sare apărut deasupra Guvernului! Preşedintele Klaus Iohannis, după ce s-a fotografiat cu Regina Elisabeta a Angliei şi cu Donald Trump, s-a trezit animat de energii copleşitoare. De la Londra, a dat cu buzduganul pînă la Bucureşti ca să anunţe mobilizarea supuşilor. Probabil că în sinea sa o fi zis „Le arăt eu lor ce înseamnă un preşedinte total implicat!”.
Și i-a convocat pe Ludovic Orban şi pe cîţiva miniştri pentru joi. Între timp, a anunţat şi o declaraţie de presă. Eu unul îmi imaginam că ar putea fi vorba de o anume strategie sau de un contract cu americanii sau cu englezii cărora să le vindem ridichi şi castraveţi sau petrol şi gaz metan. N-am ghicit! După cinci ani de meditaţie şi de mese cu consulul onorific al Austriei la Sibiu, în sfîrşit,
Klaus Iohannis s-a gîndit să ia poziţie fermă faţă de devalizarea pădurilor din ţara al cărei preşedinte este. Probabil că, la Londra, stînd el aşa pe gînduri lîngă bradul Reginei Elisabeta, a fost ciupit de povestea cu tăierea pădurilor. Și cu răspunderea PSD-ului, vinovat şi în acest caz.
Din cîte ştiu, povestea cu devalizarea pădurilor este mai veche. A fost şi pe vremea guvernului Ponta, a fost o mare afacere şi în timpul mandatului lui Traian Băsescu, ca să nu mai vorbim de cît şi cum s-a tăiat pe vremea guvernului Cioloş sau a cîrdului de prim-miniştri PSD. A zis preşedintele Klaus Iohannis ceva? A trecut eroic pe schiuri printre cioate şi a visat mereu la „guvernul meu”.
E clar! Preşedintele s-a trezit la Londra şi a venit cu idei şi cu sarcini pentru membrii guvernului. Nu doar în legătură cu pădurile, ci si privitor la felul în care să treacă bugetul prin Parlament. Iată o frîntură din noua gîndire a preşedintelui, după victoria copleşitoare în alegerile pentru un nou mandat:
”În contextul unui guvern puternic minoritar, evident că asumarea răspunderii este o alternativă valabilă. Constituția nu face diferențe între ce tipuri de legi pot fi prezentate prin asumare de răspundere. (…) Dacă se va face asumarea răspunderii, atunci veți afla de la Guvern, nu de la mine.Vă spun că ar fi constituțional și este posibil să-și asume răspunderea Guvernul pe orice fel de lege.
Solicitarea mea către Guvernul Orban a fost să vină cu un buget care să acopere toate cheltuielile de anul viitor și cât mai aproape de ținta de deficit de 3%”.
Anunţul preşedintelui are aerul unei mari găselniţe. Și, ca să nu fie ridicol, a încercat să ia distanţă de ea, să pară neimplicat în deciziile Guvernului şi să lase totul pe umerii premierului. Numai că acesta, în loc să zică: Să trăiţi!, ar fi dat să o scalde. O ştire de presă ne anunţă incredibilul. Adică vestea că gîndirea lui Iohannis nu se pupă cu planurile lui Ludovic Orban:
“Guvernul PNL nu își asumă răspunderea pe Legea bugetului de stat pentru 2020, a anunțat premierul Ludovic Orban, adăugând că încă se lucrează la acest proiect pe care liberalii vor să îl trimită în Parlament cât mai repede, astfel încât până la sărbătorile de iarnă să treacă de Legislativ.”
Mie unuia, după ce rectitudine caracterială şi morală arată Orban, Cîțu şi diva de Turcan, o asemenea contradicţie mi se pare imposibilă. Guvernul va face tot ce zice preşedintele Iohannis, chiar dacă ar fi stupid sau numai neconstituţional.
Adversarul creativităţii politice a preşedintelui Iohannis nu este nici PNL-ul, nici Guvernul, nici Prlamentul. Mărturisesc că nu mă aştept la cine ştie ce contre nici din partea PSD. Peste noapte, socialiştii noştri au devenit şi mai mălăieţi decît erau. O reacţie ar putea veni însă de la Curtea Cosnituţională a României. Cred asta pentru că Toni Greblă, fost judecător la CCR (şi la Mititica pentru curajul de a fi înfruntat gîndirea SRI şi politica DNA), şi-a păstrat luciditatea şi a afirmat:
”Nu a existat o practică de a asuma răspunderea în fața Parlamentului. Ar fi o premieră care ar fi neconstituțională. Nu dă loc la o posibilă interpretare a Constituției. O forțare a textului constituțională ar face neconstituțională o asemenea practică. În nicio țara democratică nu se forțează nota pe așa ceva. Dacă bugetul nu trece în Parlament, există posibilitatea revenirii în Parlament, sau a demisionării, urmând a funcționa pe bugetul de anul trecut. Până la sesizarea CCR, mai sunt două filtre: cel al Ministerului de Justiție, care dă verdict de constituționalitate, și al Consiliulului Legislativ. Guvernul nu poate face asta, ci trebuie să îl supună aprobării Parlamentului, nu trecerii lui prin Parlament.”
Nu cred într-un conflict între preşedinte şi premier. Cel puţin în acest moment! Mai degrabă sunt nerăbdător să urmăresc amestecul grosolan al preşedintelui în toate instituţiile statului.
După cum arată lucrurile, în acest moment, ţara noastră nu mai are nici o instituţie publică liberă cu adevărat, puternică şi capabilă să-i spună preşedintelui:
– Domnule Iohannis, aţi luat-o pe arătură!
Cornel Nistorescu