După ce a încercat să ne demonstreze că suntem la 1 ianuarie, nu în septembrie, şi se aplică Legea 304/2004 modificată în 2018, Dragnea trece la atacul generalizat asupra justiţiei, cu singura armă „nucleară” care-i stă la îndemână: OUG-urile emise de guvern. Tudorel Toader nu vrea să-şi asume o OUG privind amnistia şi graţierea, şi-şi va pierde postul la remanierea de la începutul lui octombrie.
Ultimele ştiri îl indică pe Eugen Nicolicea drept înlocuitor al lui Tudorel Toader. Dragnea se va prezenta pe 8 octombrie la prima înfăţişare de la ICCJ în apelul la dosarul „Bombonica”. Dacă nu atacă justiţia cu un război total, nu mai are scăpare. Va fi filmat cu cătuşe la mâini în drum spre puşcărie. De aici miza enormă a OUG-urilor emise de guvern pe tema justiţiei. Poziţia premierului Dăncilă Premierul Dăncilă a tot tergiversat asumarea unei OUG de amnistie şi graţiere, fiind susţinută în această poziţie de către Tudorel Toader. A invocat tot felul de pretexte. Că se supără şefii de la UE, că România riscă activarea art. 7 din Tratatul de Aderare, că nu este acum momentul, că nu este o prioritate a guvernului ci o sarcină a parlamentului. Nici Tăriceanu n-a fost de acord, şi l-a susţinut pe ministrul Toader în poziţia acestuia de a nu semna o astfel de OUG. A apărut din mai multe surse şi informaţia că vicepremierul Paul Stănescu l-ar fi avertizat pe Dragnea, în şedinţa CEx al PSD, că dacă Guvernul va da o OUG privind amnistia şi graţierea, Viorica Dăncilă ar putea răspunde penal. Întrebarea este: dacă Tudorel Toader va fi schimbat cu Eugen Nicolicea, ce va face premierul Dăncilă? Va rezista eroic în faţă cerinţelor lui Dragnea şi ale CEx-ului PSD de a semna OUG privind amnistia şi graţierea? Vom vedea. Oricum, este ultimul obstacol în calea unei astfel de OUG. Acum, recent întoarsă de Bruxelles, cu perspectiva audierii în 3 octombrie în Parlamentul European exact pe temele din Justiţie şi lupta anticorupţie, cu eventuala „sărire” a României de la preşedinţie UE în 2019, sper să gândească mai adânc înainte de a lua o decizie. Nu de alta, dar în puşcărie intră cine semnează, nu cine dictează. Premierul Dăncilă ar face bine să refuze în continuare ca guvernul să emita OUG-uri pe tema justiţiei, ameninţând cu demisia. O poziţie de forţă a premierului. Mutarea cărţilor la Iohannis îi sperie cel mai mult pe şefii PSD, fiind echivalentă cu pierderea guvernării. Poziţia ALDE şi a lui Tăriceanu După ce o perioadă lungă de timp s-a dat „cocoş” în susţinerea lui Toader şi împotriva OUG de amnistie şi graţiere, Tăriceanu bate în retragere. Aşa rezultă din declaraţiile sale de ieri. „În ceea ce-l priveşte pe dl Toader, nu am lăsat niciun moment să se înţeleagă că e postul ALDE. E ministru independent pe un post, confirm ce a spus Liviu Dragnea, e postul PSD”. Este adevărat că a continuat sibilinic: „Chestiunea este simplă şi clară. Eu nu am primit din partea colegilor o astfel de solicitare (de remaniere-n.n.) în ceea ce-l priveşte pe Toader. De altfel, nici nu am discutat ieri cu domnul Dragnea despre subiect remanierii (…) Suntem într-o coaliţie, niciunul fără altul nu putem asigura majoritatea şi să guvernăm”. Şi asupra subiectului amnistie şi graţiere Tăriceanu a dat înapoi. Acum spune doar că dacă guvernul dă OUG pe amnistie şi graţiere „ALDE se va delimita”. Doar atât. Ce va face corpul magistraţilor Probabil o opoziţie totală la o astfel de OUG, dar nu se ştie cu ce consecinţe. Mintea lui Nicolicea, de absolvent de drept la fără frecvenţă la Universitatea din Drobeta-Turnu Severin, este departe de discernământul lui Toader. În mod sigur va pune în OUG multe aberaţii. Care sunt protocolele ilegale, cine a stabilit că sunt ilegale, câte mai sunt încă nedesecretizate? Cum se aleg acele probe care au decurs din protocoale, nu scrie nicăieri că o probă decurge dintr-un protocol? Cum aplici amnistia şi graţierea, la grămadă, sau selectiv? Toader şi Tăriceanu vorbeau despre deschiderea unei căi de revizuire a unor dosare, deşi o decizie a CCR, nr. 377/2017, spune clar: „legiuitorul poate supune hotărârea judecătorească unor căi de atac stabilite ca atare prin lege până la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti (…). În schimb, legiuitorului îi este interzis să supună hotărârile judecătoreşti unor noi căi de atac reglementate după pronunţarea acestora. Aceeaşi regulă se aplică atât căilor ordinare, cât şi extraordinare de atac, ambele categorii de căi de atac urmând să îşi păstreze aceeaşi configuraţie juridică de la data stabilită drept reper de către legiuitor”. Rămâne posibilă doar o OUG de amnistie şi graţiere care va scoate în stradă mii de infractori periculoşi care vor relua, în cea mai mare parte, „năravurile” care i-au băgat în puşcărie. În aceste condiţii a invoca în OUG „repararea” unor nedreptăţi generate de protocoale şi amestecul SRI în justiţie reprezintă o aberaţie. Într-un astfel de context, şi având în vedere precedentele luări de poziţii ale magistraţilor, ne aşteptăm la proteste şi mai mari, mergând până la blocarea instanţelor. Iar manifestaţiile populaţiei după o astfel de OUG vor fi uriaşe. În concluzie Ca să-şi salveze pielea de puşcărie, Dragnea este în stare să dea foc la ţară. Premierul Dăncilă şi Tăriceanu au văzut recent la Bruxelles care este poziţia oficialilor UE, inclusiv a socialiştilor europeni. Au văzut şi poziţia lui Manfred Weber, posibil viitor şef al Comisiei Europene. Există riscul tot mai evident ca România să sufere ruşinea imensă de a fi refuzată la preluarea preşedinţiei UE în 2019. Chiar şi riscul activării art. 7 din tratat, împotriva României. Merită toate aceste pierderi enorme, doar pentru ca Dragnea să-şi salveze pielea de puşcărie? Conducerea PSD trebuie să răspundă la această întrebare.