Showbiz, Stiri

Ilie Năstase, o poveste care trebuie spusă

Ilie Năstase, o poveste care trebuie spusă

Despre Ilie Năstase a auzit, probabil, şi ţâncul de trei ani din Bolintinu din Vale, când butona tăticul lui telecomanda, de la canalele de sport la alea cu mondenităţi. Nici băbuţelor de 84 de ani de la Cucuieţii din Deal nu le-a scăpat, de-a lungul vieţii, informaţia că Ilie Năstase a fost un mare tenismen – şi, da, un mare crai, ca să vorbim conform evidenţei – al României. Cum se înţelege, dacă nu se ştie, Ilie Năstase este o legendă vie, un om care a spus multe, în mai multe domenii, care spune încă o poveste uimitoare.

Şi pe dracu’ ghem a făcut Ilie Năstase

Prin multe a buimăcit, în cei 65 de ani de viaţă, Ilie Năstase, lumea din toată lumea, ca să zic aşa. Doar clacă de ales fasolea n-a înfăptuit, căci în rest… A făcut spectacol pe terenul de tenis, fiind de două ori cel mai bun din lume. Şi, pentru că nu ne axăm în textul de faţă doar pe realizările lui profesionale, nu le amintim aici, dar ele există şi sunt multe. A glumit, cu miez sau fără şi a folosit tactici agresive, când se afla în arenă. A şi scris… Despre scrisorile de dragoste, nu avem ştiinţă, câte, cui şi dacă le-a scris. Dar a scris nişte romane. Şi nu doar că le-a scris, dar le-a plămădit în limba lui Voltaire. A cochetat cu politica, vrând să ajungă primarul general al Capitalei. S-a certat cu ziariştii, fiind cunoscut şi recunoscut pentru replicile lui tăioase. Şi cu poliţiştii a avut clinciuri pe drumurile patriei, de a respectat ori de a încălcat regulile. A iubit, şi cunoscătorii spun că n-ar fi fabulaţie de mascul care vrea cu orice chip să cadă în derizoriu, peste 2500 de femei! (Vadim e, înseamnă, încă la grădiniţă. Ori, în cel mai fericit caz, în şcoala primară). Şi, întorcându-mă la Ilie Năstase… A fost înaintat printr-un decret prezidenţial în gradul de general-maior (cu 2 stele) în retragere, în Ministerul Apărării. I s-a făcut în 1973 statuie… E drept, din ceară, la muzeul figurilor de ceară Madame Tussauds, din Londra. Şi, cu siguranţă, nu a fost consemnat tot. Deci şi carevasăzică, este un personaj complex, care are de oferit cui vrea să-l cunoască un adevărat roman. Doar scriitorul să ştie să pună în valoare povestea, că material, slavă Domnului, are. Cum ar veni, şi pe dracu’ ghem a făcut Năstase!

Muzeul lui Ilie Năstase

Acum – de fapt, gândul ăsta îl bate de vreun an, aşa, şi îl bate de i-a făcut şi cucuie prin tot capul – Ilie Năstase vrea să-şi deschidă muzeu la el acasă. Are cu ce să umple muzeul şi cu ce să surprindă vizitatorii. Doar n-a ajuns degeaba la 65 de ani, doar nu degeaba a fost cel mai bun tenismen român din toate timpurile, doar nu degeaba a bătut pământul în lung şi-n lat, doar nu degeaba a văzut şi a auzit infinite felii de viaţă. Are trofee şi medalii, are portrete realizate peste tot, pe unde a umblat, are fotografii cu şefi de state, are cărţi rare, pentru care colecţionarii ar scoate din teşcherea bani grei. Şi are, cum nu mulţi români au, titulatura deloc pompoasă, de brand naţional. Ilie Năstase crede că are ce arăta. Şi mai crede că, dacă ce realizează îi place lui, sigur place şi vizitatorilor. Nu vrea să taie bilete la intrarea în muzeul său şi, deci, nici să ia bani. Nu pentru asta o face. Poate pentru că, după o anumită vârstă, devenim cu toţii nostalgici şi vrem să nu uităm, şi să nu-i lăsăm nici pe ceilalţi să uite, cine am fost. Poate pentru că vrea să împartă cu alţii preaplinul din el şi din casa lui. Cine ştie de ce vrea muzeu. Cert este că, îl va realiza. Chiar dacă, aşa cum ştim cu toţii, birocraţia de la noi omoară în faşă toate iniţiativele. Nu e mai uşor să faci muzeu decât să faci măcelărie sau gogoşerie. Ba, poate, sunt mai uşor de realizat acestea. Întâi, trebuie să facă un dosar către Comisia Muzeelor, în care să arate ce exponate are de arătat – adică trecut fiecare obiect la catastif şi făcut istoricul lui – apoi comisia, în urma examinării, decide dacă obiectele sunt sau nu de patrimoniu. Ca muzeu, deci instituţie, trebuie să arboreze Tricolorul la vedere. Năstase chiar îndeplineşte condiţiile. Are material de expus, are drapel naţional la poartă… Şi nu îl are pentru că aşa prevede legea, ci pentru că aşa îi spune legea nescrisă din inima lui: e român, deci se mândreşte cu asta, deci simbolul naţional al românilor e la loc de cinste. Şi, poate că, totuşi, nu e chiar un deziderat de neatins visul său de a face un muzeu, deschis tuturor celor care vor să-l viziteze. Ghid va fi însuşi Ilie Năstase, unul dintre cei mai mari sportivi ai României şi ai lumii.