Actualitate, Featured

Iată ce teorii conspiraționiste se țes în jurul coronavirusului

Atât legat de COVID-19 cât și de alte subiecte, perspectivele conspiraționiste au câteva repere importante. Odată ce le înțelegem, putem ști și câte ceva despre oamenii care le propagă, precum și despre mecanismele pe care le putem utiliza pentru a le răspunde.

Aș observa întâi nevoia uneori disperată de control asupra a ce este necontrolabil. În lumea conspirațiilor nu există haos sau accidente. Fenomenele – în special cele groaznice sau devastatoare – au în spate un plan, un lider, executanți și un lanț de comandă. (Cu cât fenomenul are un impact mai mare, cu atât se ajunge mai repede la vehicularea unor teorii ale conspirației și cu atât sunt aceste conspirații mai bine puse la punct). Dacă ești optimist, poți citi în această paradigmă influența iluministă, rațiunea newtoniană, lumea pre-Einstein și pre-Heisenberg, ordinea de cronologiu a unei naturi și implicit a unui univers ce pot fi înțelese perfect de mintea umană, odată ce aceasta e calibrată în sensul necesar. Dacă ai o perspectivă mai pesimistă, poți găsi altceva și anume ecoul omnipotenței clamate a statului comunist. Indiferent de cheia de lectură, e clar că „cineva a planificat, cineva a organizat, cineva dorește ceva ce nu e evident la prima vedere”. Uneori „cineva”-ul sunt mari puteri, instituții militare de mare anvergură, decidenți politici. Alteori e vorba de servicii secrete, care la zeci de ani după prăbușirea comunismului încă trăiesc în mentalul colectiv al câtorva generații de pe urma reputației Securității. Persoanele cu imaginație mai exotică se îndreaptă spre masonerie și alte cercuri mistice, la marginea spectrului aflându-se studenții într-ale reptilienilor. Cei cu gândirea orientată spre trecut – le-aș spune „conspiraționiștii tradiționaliști” – reutilizează teorii din ultimul secol, precum cele fundamentate pe anti-semitism.

Există câteva aspecte interesante aici ce merită a fi subliniate. În primul rând simplificarea prin ordonare și unificare. Masonii și grupul Bilderberg sunt aliniați și în aceeași echipă cu Soros și americanii sau chinezii. Nu există tabere aflate în competiție, cum ar fi în orice domeniu sau în viața de zi cu zi – conspirația e unitară, coerentă și geometric ideală, toată lumea își joacă rolul alocat fără inițiative personale, devieri egoiste de la coregrafia dorită sau călcări pe bătătură între aripi ce conlucrează. Orice conspirație are un singur dirijor, o singură baghetă și o orchestră perfect strunită. Pe de o parte, are un succes fenomenal – iată ce realizează, iată câte lucruri pune la cale! Și iată cât de bine performează – conspirațiile nu comit erori sau greșeli, sunt perfecte în atingerea obiectivelor. Pe de altă parte, eșuează jalnic: oricine poate ajunge să le înțeleagă ițele. Din fața unei tastaturi în Onești, la bere într-un birt în Satu Mare sau într-o discuție la coadă la pâine în Turnu Măgurele toate activitățile conspirației pot fi identificate, conspectate, evaluate de sus până jos. Oameni obișnuiți dintr-o țară oarecare, aflată la periferia U.E., pot decripta în mod detaliat antreprize în care sunt investite sume titanice și energiile celor mai puternici cetățeni ai planetei. Ceea ce este, într-adevăr, șocant și, pentru conspirațiile respective, destul de trist. A ști despre conspirație dă putere asupra ei – o devoalează – temă asupra căreia voi reveni mai jos.

În mod ciudat, conștientizarea existenței conspirației nu produce teamă, prudență, timiditate. Ar fi logic ca expunerea la un plan vast, cu impact groaznic și dorințe samavolnice, să înspăimânte. Niciodată în practică nu este așa. Orice teorie a conspirației conține de fapt o componentă de simplificare și demistificare. Ea ușurează, eliberează, reduce seriozitatea pe care ideea, în abstract, ar trebui să o impună. Să privim lucrurile conform logicii lor interne. Un coronavirus apărut în mod natural, similar în multe privințe sutelor de micro-organisme învinse deja de umanitate în ultimele milenii, nu e de temut. Unul creat în laboratoarele armatei chineze sau americane ar fi un dușman aparte, nou, terifiant, motiv autentic de teroare. Și totuși cei care lecturează criza COVID-19 în această cheie nu iau în serios pandemia, ci dimpotrivă, consideră că măsurile luate împotriva ei sunt exagerate, că „nu e așa grav, nu avem de ce să ne temem”. Absurditatea situației iese și mai clar în evidență dacă blamăm Illuminati, cercuri economice ce doresc reducerea populației planetei sau decidenți geostrategici care planifică reorientarea axelor globale de putere. Aceste entități sunt recunoscute drept extrem de puternice dar iată că efectele muncii lor destoinice pot fi ignorate cu zâmbetul pe buze. Ca sugestie, poate că acesta este și unul din rolurile teoriilor conspirației – protejarea psihologică în fața unei realități prezentate drept terifiante. Dacă, stând în fața televizorului și urmărind trusturi media ce depind de panică, ești expusă sau expus unui tsunami de frică, e sănătos din punct de vedere mental să cauți o cheie alternativă de lectură a realității, una care ușurează povara. De fapt, răsturnând premisa aflată câteva rânduri mai sus, oamenii nu tratează cu ușurință subiectul coronavirusului pentru că el ar fi rodul unor activități oculte. Ei îl alocă din punct de vedere cauzal unor asemenea activități **pentru că** doresc să îl trateze lejer. „Lucrurile nu sunt scăpate de sub control – cineva (chiar dacă cineva rău) stăpânește fenomenul de la început până la final, deci n-are rost să ne impacientăm. Există un plan și noi toți ne aflăm în el. Putem sta liniștiți.”

Sunt sceptic că oamenilor care vehiculează teorii ale conspirației li se poate răspunde într-un mod care să-i facă să re-examineze, critic, ceea ce spun. În spatele fiecărei componente a teoriei conspirației se află prezumția propriei nimicnicii: „suntem oameni mici, pioni pe tabla de șah a unor actori puternici, n-avem ce face”. În funcție de când te-ai născut și ce ai trăit de atunci și până acum, modul în care s-a ajuns la această perspectivă poate fi ușor de înțeles. Teoriile conspirației sunt o formă de gândire magică existentă atât în generațiile aflate dincolo de vârsta mijlocie în Estul fost comunist – pierzătorii de facto al celui de-al treilea război mondial, dus nu cu bombe ci economic – dar și în Centura de Rugină a SUA, o zonă cândva prosperă dar acum topită sub soarele globalizării precum un pachet de unt, sau în spațiile socio-economice ale Europei de Vest suferinde, cuprinse de un amurg ce nu pare să se termine. În unele locuri de pe glob sentimentul că îți poți controla viața este în scădere dramatică față de acum trei sau cinci decenii; în alte locuri el nu a existat de fapt niciodată. În acest context, găsirea unor explicații fantasmagorice și universale pentru evenimentele majore este o căutare a ordinii, o tentativă de calmare a impulsurilor iraționale și un cadru ce oferă logică într-o lume ce pare multora a nu avea niciun fel de logică.

Teorii conspiraționiste Barbu Mateescu este sociolog. A absolvit cursurile University of Pennsylvania (studii de lungă durată) specializându-se în sociologia politică.