Guvernatorul regiunii de est Donețk a cerut unui număr de 350.000 de civili să plece. Apelul vine la o zi după ce președintele rus Vladimir Putin a declarat victoria în provincia vecină Lugansk, din est.
Se crede că Rusia intenționează să intensifice ofensiva din Donețk, ceea ce a determinat autoritățile să le ceară oamenilor să plece.
Guvernatorul regiunii Donețk, Pavlo Kyrylenko, a spus că evacuarea celor 350.000 de oameni rămași în provincia Donețk este necesară pentru a salva vieți și pentru a permite armatei ucrainene să apere mai bine orașele în fața atacurilor rușilor.
Destinul întregii țări va fi decis de regiunea Donețk. Dacă vor fi mai puțini oameni, ne vom putea concentra mai bine asupra inamicului nostru și ne vom putea îndeplini misiunea”, a spus el.
Un alt oraș din Donețk a fost bombardat susținut marți. Primarul Vadim Lyakh a spus pe Facebook că Sloviansk a fost bombardat și i-a îndemnat pe civili să plece și să se adăpostească.
Ucrainenii au atacat zone industriale din orașul Donețk pentru a treia zi la rând. Acolo, rușii au depozite de muniție și armament care ar fi urmat să fie trimise pe front pentru a fi folosite în lupte.
Rușii susțin că armata ucraineană a atacat în Donețk și cartiere rezidențiale.
Femeie din Donețk: „Acum bombardează peste tot, dar nu e ca și cum aș putea pleca undeva, am copii, am casă, nu pot lăsa totul în urmă. Sper că această situație se va încheia odată și odată. Trebuie să se termine cândva, sper că o să înceteze bombardamentele. Atunci vom putea ieși la plimbare sau cel puțin vom putea merge pe stradă.”
Bărbat din Donețk: „Nu merg autobuzele, troleibuzele, nu merge nimic, pentru că sunt mereu bombardamente, mereu bombardează, ca să vedem cum arată războiul, să ne temem, să ne fie frică mereu.”
În acest timp, lupta pentru Sloviansk se apropie tot mai mult de faza terestră, după ce rușii au reușit să captureze într-o săptămână Severodonețk și Lîsîceansk. Ambele orașe mai există de fapt doar cu numele. Peste tot, numai ruine, puținii localnici care nu au fugit trăiesc în subsoluri, nu există canalizare sau aprovizionare constantă cu hrană și medicamente. Chiar și cei rămași, aparent etnici ruși, se gândesc să emigreze în Rusia unde au rude.
Femeie: „Situația este ceva mai bună acum dar, ne temem să ne întoarcem la casele noastre. Ce voi face? Voi merge să-mi văd copiii care sunt în Rusia. Asta o să fac, mai mult nici nu se poate. Sper să supraviețuiesc”.

