Gheorghe Zamfir putea să fie fiul Elenei Ceauşescu

Pentru cei care se tot întrebau, de vreo sută de ani, dacă Elena Ceauşescu a fost, când era bunica fată, domnişoară când l-a luat de bărbat pe Nicolae Ceauşescu, dacă a jucat lumea cămaşa la nunta ei, dacă… mă rog… ei, bine, să nu se mai întrebe, că vine Gheorghe Zamfir şi lămureşte problema: n-a fost, că a avut grijă tată-său să nu mai fie. Povestea da, este una sordidă, aproape infectă. Dar dacă a spus-o Gheorghe Zamfir, regele neîncoronat al naiului, cum să mai stai pe gânduri, simţi deja miros de parfum franţuzesc când vprbeşti despre ea… Cică tac-său artistului ar fi fost vecin de sat cu Ceauşeasca. Ce mi-e Vişina, ce mi-e Petreşti… Aşa că, cei doi s-au văzut pe la horă, s-au plăcut, s-au iubit. Mai mult ea pe el decât el pe ea. Ei, că dacă o plăcea şi tatăl ăsta al lui Zamfir, o lua pe Elena şi ne scăpa de marea academiciană. Nu mai era în fruntea ţării cu Nicolae, era în fruntea casei tatălui lui Gheorghe Zamfir, Tudor, pe numele lui. Numai, că, încurcate sunt căile amorului. Elena, respinsă de Zamfir care se băgase chelner la un local, s-a dus, de durere, că doar nu era să se sinucidă, în cercurile comuniştilor, şi, ce să vezi, l-a cunoscut pe Nicolae Ceauşescu şi l-a uitat pe celălalt. Şi l-a luat de soţ pe cizmar şi a făcut cu el trei copii. Şi au trăit fericiţi până i-au împuşcat unii de Crăciun, acum 23 de ani. Aşa e în dragoste, nu eşti mereu cu omul iubit. Numai că, aşa crede acuma Gheorghe Zamfir, Elena, sedusă şi abandonată a pus tunurile pe el, fiul iubitului ei, şi nu i-a dat deloc pace… Să mai continuu? Serios că nu mai pot, e prea greu şi pestilenţial mirosul ăsta. Mda… Viaţa, destinul, soarta atârnă în lume de atât de puţin. Dacă Tudor o lua pe Elena, Gheorghe era fiul ei acuma şi Nicu nu mai era secretar la Sibiu, nu mai era fiul odioasei, nu mai trecea prin ruşinea de a fi urmărit de securitate la ordinul mamei lui, nu mai… Care era, că mă cam macină, traseul Elenei Ceauşescu, în cazul ăsta? Dar al României?