Paul Surugiu, alias Fuego, este mereu pregătit să descopere noile provocări din viața lui. Artistul, în vârstă de 45 de ani, a vorbit exclusiv pentru cititorii CANCAN. ro despre ce a însemnat pandemia pentru el, ce așteptări a avut de la oamenii care l-au dezamăgit și cum merge mai departe! În plus, Fuego are cel mai mare motiv de bucurie. Pe data de 23 august, de ziua lui de naștere, pregătește două concerte speciale, la Teatrul Național din București, acolo unde de-abia așteaptă să se reîntâlnească cu publicul său.

Reporter Fuego, care a fost cea mai mare provocare din viața ta? Ai postat pe social media că ești mereu pregătit de nou provocări.

FUEGO: Într-adevăr, sunt mereu în priză și gata de noi și noi lucruri interesante pe care să le fac. Lista e lungă în toți acești ani. Am făcut multe și am trecut prin multe etape și toate au fost provocări pe care, în mare parte, le-am trecut cu brio. Una dintre ele a fost ideea venită din partea Televiziunii Române, de a realiza un show de divertisment de calitate și iată că a fost de bun augur, pentru că am crescut, am evoluat și am ajuns la sezonul al șaptelea, după trei ani, care va debuta în toamnă, la TVR 2, în fiecare duminică, de la ora 15.00.

Dar dincolo de orice, provocarea supremă a vieții mele, din toate punctele de vedere, este aceea de a mă menține, de a fi cu mintea pe umeri, de a merge mai departe și a fi în preferințele oamenilor care vin și plătesc bilet ca să mă vadă. Fac profesia aceasta de peste 27 de ani și chiar sunt fericit că am reușit să trec peste trenduri și genuri, să cânt ce-mi place mie în primul rând și să fac publicul care mă iubește, fericit!

Mai departe, toate celelalte, sunt variabile! Și nu spun niciodată pas unei provocări care să fie aproape de sufletul meu, să mi se potrivească și să mă pună într-o lumină favorabilă.

Jurnalist Cât de copil te simți tu acum?

FUEGO: Am avut mereu sufletul de copil. La modul rațional, desigur, păstrând proporțiile vârstei pe care o am! De fapt, viața se bătătorește în copilărie. Acolo prind formă tăcerile noastre și ne dăm seama că nimeni și nimic nu ne poate răpi acei minunați ani, în care singurele griji sunt cele ale răsăriturilor prinse de ochii puri ai nevinovăției.
FUEGO
Copilăria nu e deloc întâmplătoare, nu e doar o etapă, este veșnica punte între rațiuni și vise, cu ghidușia în buzunar și cu o mare întreagă de capitole pe care trebuie să le bifăm, să le înțelegem. Și sunt și-acum copil, trăindu-mi visul măreț.

Îmi place că sunt așa, deși am 45 de ani. Nu mă copilăresc în sens infantil, ci trăiesc deplin, cu inima deschisă, fiecare tresărire a fericirilor mele. Și în felul acesta mă mențin și tânăr. Oricum ar fi, atât timp cât ne trăiesc părinții, suntem copiii cuiva, într-o deplină complicitate a universului care ne lasă să ne înțelegem cu încercările lui.

Nu uitați să păstrați copilăria și să trăiți fiecare episod cu seninătatea în privire, pentru că omul deplin nu poate fi altfel decât un veșnic copil, gata să-și deschidă sufletul curat în fața lumii …

„Nu am trăit niciodată drame în viața mea”
Reporter: Cât de mult ai suferit din dragoste?

FUEGO: Cred cumva că orice experiență este un pas înainte. Nu rămân niciodată în trecut și nu sunt neapărat genul de om care să se lege de anumite etape pentru diverse trăiri. La modul general, orice suferință ne întărește, iar iubirea în sine ne face mai puternici și ne dă încredere în noi! Nu am trăit niciodată drame în viața mea și las mereu lucrurile să vină de la sine, la momentul și locul potrivit pentru ele. Cred că nimeni pe lumea aceasta nu a fost ferit de suferințe de tot soiul, dar important este cum știi să le depășești și ulterior să privești totul cu detașare, încercând să nu repeți, pe cât se poate, aceleași lucruri care te-au adus în pragul respectiv.

„Din pricina Covid-ului, am pierdut o mulțime de prieteni”
Reporter: Ești o fire credincioasă, de fel! Ți-e frica totuși de ceva anume în viața asta?

FUEGO: Mi-e frică de moarte. Deși n-ar trebui, pentru că e un inevitabil final pentru toți, am această temere. Nu neapărat în ceea ce mă privește, ci referitor la pierderea celor dragi. Știu că viața nu pune întrebări și nu așteaptă niciodată un posibil moment prielnic, tocmai de asta mi-e teamă de clipa în care nu va mai fi mama sau bunica, prieteni dragi sau colegi la care țin enorm.

Anul acesta, din pricina Covid-ului, am pierdut o mulțime de prieteni, de oameni dragi care mă inspirau și care mi-au fost sprijin. Am suferit enorm și am învățat cumva, pentru a nu știu câta oară, că anumite lucruri nu le putem schimba, oricât am vrea și oricât de crud și nemilos ar părea totul!

„Sunt puțin ipohondru”
Reporter: Ce fobii are Fuego?

FUEGO: Nu am neapărat fobii în adevăratul sens al cuvântului, după definiția din dicționar. Sunt puțin ipohondru, dar încerc să-mi țin în frâu asta și să nu exagerez. În rest, nu sunt foarte încântat de zborul cu avionul și am puțină neliniște de fiecare dată când trebuie să merg undeva. Prefer, dacă se poate, cel puțin prin țară, varianta cu mașina! Cred, totuși, că orice fel de fobie se poate manevra, se poate lucra și simplifica puțin, în așa fel încât să nu ne afecteze viața prea tare și să ne pună în situații imposibile, aparent fără scăpare.

„Am trudit suficient ca să fiu propriul meu stăpân”
Reporter: Ce nu îți place niciodată să faci?

FUEGO: Nu fac lucruri din complezență! Am trecut de acea etapă. Am încetat să mai fac frumos când nu e cazul, am încetat să mai fiu de fiecare dată cel care întoarce și celălalt obraz doar pentru că așa e de bun-simț. Nu-mi place să fiu în preajma unor oameni de la care nu am nimic de învățat sau alături de care nu empatizez în vreun fel. Nu-mi place, absolut deloc, să pierd timpul în van, să lenevesc, să treacă clipele fără să fac ceva, chiar dacă-i ceva pentru sufletul meu, de la un film la o muzică bună. Nu-mi place să mi se impună lucruri, consider că am trudit suficient ca să fiu propriul meu stăpân. Nu-mi place, la modul general, să fac lucruri în care nu mă regăsesc!

„Uneori am crezut că fac bine, dar s-a dovedit a fi rău”
Reporter: Care este cea mai mare greșeală din viața ta?

FUEGO: Am făcut multe greșeli, cu siguranță și vreau să cred că, măcar puțin, am învățat câte ceva din fiecare. Dar nu le regret și nici nu mă dezic de vreo una dintre ele, pentru că sunt un om asumat, care știe ce vrea și care consideră că azi a ajuns în varianta asta și datorită fiecărei bucăți mici din trecut, care l-a clădit sau i-a dat un șut în fund pentru a merge mai departe. Nu am stat niciodată să contorizez care au fost cele mai mari greșeli. Probabil că cele referitoare la oameni sau la alegeri. Uneori am crezut că fac bine, dar s-a dovedit a fi rău. Au fost și oameni care mi-au înșelat așteptările și pățesc asta zilnic și spun că mă învăț minte, să nu mai greșesc și să am încredere, dar nu prea reușesc.
FUEGO
„Dacă se vor sista din nou evenimentele și concertele, nu va fi simplu pentru noi”
Reporter: Se aude că din toamnă vine valul 4 de Covid! Ce părere ai despre acest lucru? Abia s-au dezmorțit cu toții și au început evenimentele pentru artiști! Cum privești tu această pandemie pentru lumea muzicală, pentru voi, artiștii?

FUEGO: Nu știu ce va fi și, sincer, nici nu vreau să mă gândesc foarte mult la asta. Dacă e să fi învățat ceva din toată nebunia aceasta, e fix acest lucru – acela de a nu mai face planuri mărețe, pentru că în orice secundă, fără drept de apel, ne poate fi răpită libertatea fără ca măcar să putem riposta în vreun fel anume. Dacă vine un nou val, probabil că va trebui cumva să acceptăm această nouă realitate și să ne supunem, chiar dacă ne convine sau nu, chiar dacă avem dubii și poate că multe lucruri nu sunt tocmai cele mai corecte și bine justificate.

Dacă se vor sista din nou evenimentele și concertele, nu va fi simplu pentru noi, artiștii, profesia liberală cel mai puternic afectată, dar ne vom adapta și vom face, într-un fel sau altul, față situației. Nu e resemnare, dar lupta cu morile de vânt, atunci când nu există unitate, este în van. Pandemia a lovit din toate punctele de vedere și mulți dintre artiști s-au văzut, peste noapte, fără posibilitatea de a face ce știu, fără împliniri, fără activitate și fără bani. Iar în România, într-o așa-zisă industrie muzicală cu multe hibe și nereguli la modul general, este cu atât mai dezastruos! Sper să nu fie cazul și ușor, ușor, să ne redresăm!

„Pandemia m-a afectat și pe mine, dar am încercat să supraviețuiesc”
Reporter: Cât de bine sau de rău ți-a mers în perioada asta?

FUEGO: Nu mă plâng, nici acum și nici la modul general, în viața mea! Oricât de greu sau de ușor mi-ar fi, nu voi căuta niciodată vinovați în altă parte. Da, pandemia m-a afectat și pe mine, dar am încercat să supraviețuiesc, să mă reinventez, să caut soluții și să nu dezamăgesc. Vedeți voi, noi, artiștii independenți, indiferent de statutul fiecăruia, trăim din munca noastră, ne plătim dările la stat, care nu sunt puține, angajații, ratele și toate producțiile și proiectele, din ceea ce câștigăm direct. Cum totul s-a amânat o perioadă lungă, situația nu a fost prea roz! Dar sunt sigur că ne vom îndrepta și vom reuși să ajungem la linia de plutire!

„Dacă nu aș fi artist, aș fi fericit cu orice altceva”
Reporter: Dacă nu am mai avea artă și muzică, ce ai face tu, Paul? Spre ce alt domeniu te-ai reorienta în carieră?

FUEGO: Nu vreau să mă gândesc la acest scenariu ipotetic pentru că aș încerca să fac, dacă aș fi nevoit, orice altceva are legătură cu arta. Dar dacă nu, am mai spus asta, eu nu mă dau în vânt de la muncă. Consider că munca e nobilă, că fiecare profesie are farmecul ei, dacă faci ce-ți place și poate deveni o vocație. Niciun fel de muncă nu e rușinoasă, credeți-mă pe cuvânt! Eu consider că munca ne înnobilează. Când spun muncă mă refer la determinare și la plăcerea de a face ceva.

Blazarea și lipsa de interes, de pasiune în profesia pe care o ai, indiferent de care ar fi ea, înseamnă tristețe, înseamnă un timp pierdut inutil. Nu există nimic perfect pe lume, dar cred că fiecare activitate poate avea sclipirile ei și ne poate face să avem împlinirea unui lucru făcut cu temeinicie, de calitate. Indiferent de ce face fiecare, nu există muncă josnică, nu există nimic rușinos în a munci.

Ba mie mi se pare rușinos să stai degeaba, să aștepți pomană, să aștepți ca cineva să facă lucruri pentru tine doar pentru că ai un statut. Dacă nu aș fi artist, aș fi fericit cu orice altceva ar fi, fie că aș fi preot, muncitor, moderator TV, doctor sau orice altceva! Doar că eu asta fac de mic, nu m-am trezit peste noapte artist și cu asta rezonez! De la 4-5 ani am început să mă pregătesc, drumul nu a fost simplu și iată că am ajuns în stadiul în care sunt azi!

„Am suferit mult și-am fost pe nedrept judecat”
Reporter: Ce îți place să spui despre tine? Cum te vezi tu? Cum îți place să te descrii? Cum e Paul de atunci și cum e Paul de acum?

FUEGO: Îmi place să fiu descoperit, să las pe alții să mă descrie. Cred că munca mea vorbește cel mai bine despre mine și faptul că sunt un om responsabil, serios, cumpătat, implicat și profesionist. În rest, sunt un tip normal, ca toți ceilalți. Nu am cine știe ce filme în cap, nu mă văd în altă parte decât sunt și sunt fericit că am putut evolua, am putut face lucruri la care nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge.

Eu, de obicei, evit să vorbesc cu de-amănuntul despre mine, pentru că sunt și-un om discret și pentru că nu sunt nici spectaculos, dincolo de scenă. Am făcut mereu tot ce mi-am propus. Am luptat și m-am lovit de multe opreliști. Am suferit mult și-am fost pe nedrept judecat. Am strâns în suflet durerea și mereu m-am regenerat pentru că am un fel de putere interioară care nu-mi dă pace să stau.

Am trudit cu sânge, am dat din coate, mi-a păsat, am avut voință și răbdare. Am ajuns pe mai multe capitole artistice și sunt fericit că rămâne muzica mea, de mai multe genuri, rămân emisiuni de colecție, picturi speciale, editoriale și spectacole pe care sigur oamenii și le vor aminti. Sunt un om liber, asumat, cu mintea pe umeri, independent, cu bucurii și tristeți, griji și probleme, cu liniștea aferentă, cu vise de realizat!

„Sunt omul care nu uită, care știe să spună «Mulțumesc»”
1
Reporter: Cui îi ești cel mai recunoscător pentru tot ceea ce trăiești acum?

FUEGO: Cu siguranță, părinților mei! Ei au luptat și s-au sacrificat pentru mine, la propriu, pentru a ajunge unde sunt azi. Apoi vine din spate seria de oameni care, mai mult sau mai puțin, mi-au întins o mână la un moment dat și nu am cum să-i uit pentru asta, de la maestrul George Grigoriu, la Jolt Kerestely, Petre Gălușanu, maestrul Benone Sinulescu, căruia îi doresc sănătate, care m-a recomandat la prima casă de discuri particulară din România, până la Sava Negrean Brudașcu și mulți alții, care, peste timp, au însemnat ceva în economia carierei mele. Sunt omul care nu uită, care știe să spună «Mulțumesc» și care e recunoscător pentru fiecare gest!

„Îmi place să visez și să-mi așez visele pe pânză!”
Reporter: Sufletește, cum ești?

FUEGO: Sunt bine, împăcat cu mine și cu cei din jur, liniștit și cu multe de oferit în continuare. Îmi place enorm că viața mea actuală este un cumul de stări, de activități, de trăiri. Îmi place să compun și cred că de-abia de acum am ajuns la nivelul în care stările mele se regăsesc complete, coapte, puternice în cântecele pe care le scriu.

Îmi place să vă ofer emisiuni de calitate la TVR 2, luptând, atât timp cât voi putea, cu forța vorbei mele, a muzicii mele, pentru o lumea mai normală din punct de vedere valoric. Nu sufăr de mania persecuției, dar avem nevoie, toți, de valori, de oameni care fac ceva, care se implică, care definesc lumi de visare. Îmi place să visez și să-mi așez visele pe pânză!

„Încerc să trăiesc cea mai bună variantă din mine”
Reporter: Cum te-ai redescoperit acum când ai avut ocazia să petreci mai mult timp alaturi de cei dragi?

FUEGO: Pandemia mi-a arătat că trebuie să fiu ancorat în concret și trebuie să fiu atent la mine, în primul rând. Niciodată, dar niciodată pe lumea asta, nu am fost un egoist, nu am dat din coate doar pentru mine și nu am încercat să profit de cineva. Eu știu că așa trebuie să fiu, dar lumea de azi îmi arată uneori contrariul. Am învățat, tot în pandemie, că uneori iubirea mea pentru oameni nu e de ajuns. Am învățat că nu sunt suficiente doar sacrificiile mele și că ceva cu de-a sila, fără a privi înăuntrul tău, nu se poate.

Mi-am dat seama că viața nu atârnă de ieri de azi de-un fir de ață și că oamenii trăiesc dintotdeauna într-o mare minciună – aceea că le place să trăiască din plin, să ia bunătate din fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Dimpotrivă. Trag cu dinții de orice fărâmă, uită să-și vadă de drum și au o bolnăvicioasă și chiar paranoică teamă de moarte. Și atunci de ce? De ce să mă agăț de-un fir de ață, cu teama zilei de mâine? Nu! O trăiesc cu bine pe cea de azi, îmi văd de drum, am grijă de mine și de cei de lângă mine, dar nu mă înconjor cu fantasme ale eternității și nici nu mă dau deoparte de la suferințe.

Pandemia asta, cu toate malformațiile și greșelile ei, mi-a arătat cât de mici pot fi unii și cât de ușor influențabili. Mi-a scos mai în față răutatea din oameni și parcă m-a făcut să-mi dau seama, pentru vecie, că n-avem șanse de izbândă și că n-avem dreptul de-a ne da mari atunci când cineva, mai mult sau mai puțin corect, ne îngenunchează.

Și dacă e să-mi duc confesiunea mea la final, pentru voi, vreau să vă spun că eu am învățat să iubesc mai mult, deși m-au rănit, am învățat să aștept și să încerc, ca întotdeauna, să văd optimismul dincolo de rău! Nu știu nici eu ce va fi, mi-e teamă și am întrebări și incertitudini, dar stau demn și încerc să trăiesc cea mai bună variantă din mine! Acum și mereu!

„Am crescut în iubire și-am înțeles că ea este darul cel mai de preț”
Reporter: Ce îți lipsește din copilăria și adolescența ta?

FUEGO: Nu știu dacă-mi lipsește ceva, la modul concret. Îmi lipsește tata, pe care l-am pierdut pe parcurs. Îmi lipsesc prietenii din acea vreme și starea aceea de euforie și de dorință nebună de a reuși. Acestea de pe urmă s-au transformat azi în perseverență și determinare. Vedeți voi, toată lumea vorbește despre vremea respectivă, cu nostalgie. Pentru mine nu a trecut timpul acela.

Eu mă simt un tânăr veșnic, cu speranțele la purtător, cu dorința de a evolua și de a fi mai bun. Sunt un copil mare care râde la soare și-așteaptă să ascundă minuni ale vieții în privirile sale. Am crescut în spiritul unei sănătoase noțiuni de a fi, de a înțelege ce-i cu mine și de a lupta. Modelele familiei mele au fost pe linia aceasta, a supraviețuirii prin orice mijloace. Am crescut în iubire și-am înțeles că ea este darul cel mai de preț pe care-l putem primi și oferi mai departe.

Sărbătorește 45 de ani pe scena Teatrului Național din București
Reporter: Pe 23 august este ziua ta de naștere! Cum o serbezi anul acesta? Ce îți dorești pentru ziua ta? Ce cadou ți-ar plăcea să primești anul acesta, deși știu că ai de toate?

FUEGO: Îmi celebrez ziua de naștere prin muncă. Chiar pe 23 august, de la ora 17.00 și de la ora 20.00, voi avea două concerte speciale la Teatrul Național din București, în Sala Mare, unde îi aștept pe toți cei care vor să-mi fie aproape în momentul în care voi împlini 45 de ani. Voi cânta alături de minunații Prestige Orchestra, profesioniști desăvârșiți, pregătind de pe acum show-ul grandios care vă va lua cu siguranță privirea.

Veți intra astfel într-o călătorie muzicală în care veți redescoperi ce înseamnă dragostea, veți reveni la valorile care ne fac sufletul să vibreze, veți dansa și vă veți bucura de un spectacol, vizual și auditiv, 100% live, în care promit să-mi răsfăț publicul cu o mulțime de istorii și cântece de neuitat, pe care sigur le vor fredona împreună cu mine.
22
„Vreau să am, în continuare, simțul penibilului”
FUEGO: Nu sunt omul dorințelor mărețe. Mai ales acum, în timpul acesta ciudat pe care-l trăim, ar fi impropriu, ar fi deplasat să-mi doresc lucruri formidabile. De fapt nu mi le-am dorit niciodată, în special cele din plan material. Sunt un om chibzuit și am de toate, fără ca astea să însemne extravaganțe majore. Eu sunt un om modest, care trăiește la fel și care niciodată n-a făcut caz de cine este sau ce a realizat. Sunt bucuros cu ele, dar nu mă bat cu pumnul în piept și nici nu impun nimănui nimic.

Vreau în schimb să trecem cu bine peste nebunia pe care o trăim. Dincolo de asta, vreau să rămân rațional, cumpătat și cu dragoste de lume și de viață. Vreau să pot face lucruri de calitate, fie că sunt pe scenă, pe internet sau la TVR 2. Vreau să am, în continuare, simțul penibilului, să mă pot exprima în voie, să trăiesc partea mea de lume și de artă, care, chiar dacă nu coincide întotdeauna cu marea masă a mediocrității, este plină de frumos și de înalt. Vreau să pot crea și să pot oferi în continuare din ce însemn!

„Nu pot să am momente în care nu fructific timpul”
Reporter: Ce surprize muzicale mai pregătești pentru cei care te iubesc și îți ascultă muzica cu plăcere?

FUEGO: Recent, am lansat două cântece pe canalul meu oficial de YouTube și am multe altele care așteaptă să ajungă la public. Pregătesc și repet pentru concertul pop-simfonic de la Sala Palatului, de pe 29 noiembrie, unde vom fi 150 de artiști pe scenă, am clipuri în plan și desigur, pentru decembrie, colinde noi!

Filmnăm și noi galele la TVR 2, pentru sezonul care va debuta după 15 septembrie, în fiecare duminică, unde, la fel, pregătesc multe surprize muzicale interesante și duete și tot felul de momente inedite, același divertisment de calitate, așa cum deja v-ați obișnuit până acum! Eu sunt construit așa! Nu pot sta, nu pot pierde vremea, nu pot să am momente în care nu fructific timpul și să nu fiu implicat în profesia mea, în multele fațete și în menirea aceasta, de a dărui din ceea ce sunt eu, oamenilor care mă iubesc și mă apreciază.